Data viitoare, să ceară stadioane!

În loc să-şi achite promisiunile faţă de investitorii străini şi faţă de UEFA, Guvernul Ponta sperie lumea că locurile de muncă fug în Congo

Românii au ieşit în stradă cerînd drumuri. Asta e ştirea primăverii. În jur de 7.000 de angajaţi ai uzinelor Dacia şi de rude ale lor au protestat la Mioveni, printre altele, împotriva tergiversării construcţiei la autostrada Piteşti – Sibiu. Drumul ăsta îi priveşte direct, pentru că problemele de infrastructură le afectează siguranţa locului de muncă. Dar drumul ăsta priveşte şi fotbalul.

Una dintre promisiunile către UEFA, în vederea găzduirii meciurilor de la Euro 2020, este că vom avea o autostradă care să lege Bucureştiul de ţara vecină. În prima variantă a Master Planului, Ministerul Transporturilor a trecut segmentul Piteşti – Sibiu la categoria „drum expres”. Apoi a revenit şi l-a ridicat la rangul de autostradă, salvînd temporar situaţia.

Pînă în 2020 mai este. Angajaţii de la Dacia se tem că vor fi concediaţi în toamnă. Acuză Guvernul Ponta de „promisiuni deşarte”. Este acelaşi Guvern care a declarat organizarea Euro drept „un eveniment de interes public şi de importanţă naţională”. Cum ar veni, toate pregătirile necesare acestui eveniment sînt, şi ele, „de interes public şi de importanţă naţională”. Cum ar veni, şi Autostrada Piteşti – Sibiu este „de interes public şi fr importanţă naţională”. Cum ar veni, protestatarii de la Mioveni au manifestat în sprijinul obiectivelor Guvernului Ponta.

Doar că Guvernul Ponta s-a desolidarizat de manifestanţi. Conform Mediafax, premierul a făcut „un apel la raţiune”: „Dacă o mai ţin în mitinguri, o să se mute producţia în Maroc”. Că doar n-or s-o mute în Franţa, unde angajaţii sînt atît de supuşi, ar fi chiar culmea, nu? „Cei de la Dacia mai au o variantă şi nu vreau să-i văd, din cauza grevelor şi a sindicatelor, că se mută în altă parte!”, a avertizat şeful Executivului.

Victor Ponta a fost dintotdeauna, se ştie, un mare fan al locurilor de muncă. La un moment dat, a promis că va crea vreun milion de locuri din astea. În octombrie, le-a cerut procurorilor să ridice sechestrul de la Lukoil, companie anchetată pentru o evaziune de 230 de milioane de euro: „Procurorul nu cred că e foarte interesat de faptul că Lukoil are 3.500 de angajaţi”. Şi-a exprimat apoi încrederea că acţionarii companiei „nu fugeau cu conductele în Rusia sau nu ştiu unde şi nici rafinăria nu o mutau mîine din România”. Păi, unde s-o mute? În Maroc, fireşte.

Ca să vezi de ce sacrificii era în stare Ponta, de dragul locurilor de muncă! Sacrifica independenţa justiţiei! Premierul iubeşte locurile de muncă, dar nu-i iubeşte pe muncitori. Îi tratează ca pe un rău necesar şi îi plesneşte cu harta Africii cînd nu stau în banca lor, cu mîinile la spate şi ochii la tablă.

Unele obiective ale Guvernului Ponta, se pare, sînt de o mai mare importanţă naţională decît altele. E mai important ca oamenii să nu iasă în stradă, să nu ceară nimic, să stea liniştiţi la locurile lor, să lase Guvernul şi miniştrii să-şi vadă de tergiversarea treburilor. După acest obiectiv abia urmează, în şir indian malnutrit, celelalte obiective: dezminţirile, Şova, lupta împotriva contrabandei cu urzici, Şova, Euro 2020, Şova, turneul WTA la Bucureşti, Roland Garros, Şova, dreptul de a refuza titlul de doctor, refuzul dreptului de a vota, Şova, ora de religie în şcoli, ora de fotbal în şcoli, Şova, pensiile demnitarilor, salariile directorilor de agenţii guvernamentale, Şova, amnistierea corupţilor, Şova, sistemul sanitar, educaţia etc, etc.

Dacă cei 7.000 de protestatari din Mioveni ar fi cerut construirea de stadioane, bazine olimpice şi cămine culturale, cum ar fi reacţionat premierul? Probabil şi-ar fi călcat pe principiile de guvernare şi ar fi fost, o dată în carieră, de aceeaşi părere cu proletarii.