Merită statuie. Dacă pleacă!

Federalii vechi şi noi şi-au făcut titlu de glorie dintr-un delict împotriva fotbalului: favorizarea selecţionerului

„După acest rezultat, cred că Victor Piţurcă nu mai are nici un motiv să plece”, zice Răzvan Burleanu. Se referă la istoricul 0-1 de la […]

Federalii vechi şi noi şi-au făcut titlu de glorie dintr-un delict împotriva fotbalului: favorizarea selecţionerului

„După acest rezultat, cred că Victor Piţurcă nu mai are nici un motiv să plece”, zice Răzvan Burleanu. Se referă la istoricul 0-1 de la Atena. Dar ce are, dom’le, meciul ăla mare pentru minifotbal, ce surfactanţi anionici au pus în el, de-a şters cu buretele ditamai tabla? Ce revelaţii, ce reminiscenţe i-a produs proaspătului şef al FRF victoria asta chinuită, cu nişte chinuiţi, cu tribunele goale, fără presiunea „iadului elen” etc, etc?

Gata, i-am bătut pe esteţii fotbalului cu un gol din penalty şi Piţurcă a devenit alt antrenor, altă persoană. Cînd a propus ridicarea limitei la trei mandate în loc de două, pentru şefia FRF, Burleanu trebuia să propună şi un contract nelimitat pentru Piţurcă. Păcat! A ratat momentul! Atunci existau tot atîtea motive să fie demis Piţurcă, la fel ca acum. Meciul de la Atena nu demonstrează nimic nou, nu scuză nimic, nu justifică ratările, sfidările, jignirile aduse suporterilor „naţionalei”, cazierul, contractul blindat şi neruşinat cu FRF.

„Aş putea spune că avem într-adevăr o generaţie de eroi, mai ales după cum a evoluat meciul în a doua repriză!”, a adăugat Burleanu, cu verva unui cocoş care trîmbiţează răsăritul de pe mormnaul de gunoi. Dacă lui Burleanu nu i-a crăpat uşor obrazul de jenă, Mircea Sandu sigur s-a albit de invidie. El nu avea curajul miştourilor, practica o demagogie de şcoală veche, cu nuanţe de credibilitate. „Eroi”, auzi! Ce-a ajuns şi eroismul la „naţională”, păzeşte bostănăria!

Piţurcă nu numai că reprezintă un personaj compromis şi compromiţător. Însăşi longevitatea lui în funcţie, siguranţa lui că nici un dezastru pe teren nu-i clatină postul îl recomandă pentru schimbare. Să lase şi pe altul să-şi frîngă gîtul pe seama „generaţiei de eroi”! Declaraţia lui Burleanu lasă de înţeles, ca să vezi perversitate a minţii umane, că sîntem la mîna lui Piţurcă. Dacă el are motive, pleacă, dacă n-are motive, rămîne! Dacă aşa stau lucrurile, stau prost. Auziţi ceva?  Nu sînt paşii lui Piţurcă alergînd spre dunele de dolari saudiţi, aşa sună rîsul curcilor! Întreg fotbalul nostru se află la mîna unui condamnat penal, care n-a avut niciodată nici un motiv să plece de pe banca onorabilă, confortabilă a „tricolorilor”.

În ajutorul şefului FRF, sar şi Dragomir şi Sandu care propagă versiuni sută-n sută probabile ale înlocuirii lui Piţurcă. Vai, ce sperietură! O să răsuflăm uşuraţi cînd vom afla că providenţialul nu părăseşte locul faptei, că se îndură şi ne tîrîie pînă la capătul preliminariilor Euro 2016. Şi după ratarea calificării la CM 2014, foştii capi federali au considerat că Piţurcă „trebuie felicitat, nu demis”, pentru că ne-a calificat la baraj.

Performerii care se aseamănă se adună şi se apără unii pe alţii, servindu-ne cugetări din seria „Şmecherii sînt şi ei oameni, au părţile lor dezinteresate”. Într-o vreme, federalii mai vechi sau mai noi recunoşteau, cinstit, bărbăteşte, că FRF n-are bani să-l dea afară pe actualul selecţioner. Dar mărturisirea asta îi pune într-o lumină neputincioasă. Nu dă bine să admită că nu-s în stare să înlocuiască un antrenor, fie el „omu’ dracului”, omul lui Mircea Sandu sau omul sistemului. Aşa că au schimbat discursul. Burleanu a precizat, după instalare, că „nu clauza de 1,2 milioane de euro stă la baza deciziei de a-l păstra pe Piţurcă”.

Fireşte că nu e vorba de bani, ce ipoteză meschină! E vorba de principii, de integritate, de morală! Federalii au început să-l prezinte pe Piţurcă drept mentorul unei „generaţii de eroi”, un tehnician experimentat, care are şi oferte din străinătate. Sîntem norocoşi să-l avem pe banca naţionalei! Dar nu ştim să-l apreciem. Nu ştim să ne favorizăm valorile. Favorizăm doar infractorii.