Steaua, între Manchester şi Craiova

Transferurile campioanei sînt influenţate de forţe extreme: granzii Europei şi nou-promovatele din Liga 1.

Înaintea returului cu norvegienii, antrenorul Stelei trimite mesaje cu două sensuri. Pe de o parte, vrea să calmeze temerile suporterilor, pe de altă parte, vrea să-şi […]

Transferurile campioanei sînt influenţate de forţe extreme: granzii Europei şi nou-promovatele din Liga 1.

Înaintea returului cu norvegienii, antrenorul Stelei trimite mesaje cu două sensuri. Pe de o parte, vrea să calmeze temerile suporterilor, pe de altă parte, vrea să-şi calmeze propriile temeri. Fanii se tem că vor mai pleca fotbalişti, Gâlcă se teme că nu vor veni alţii în loc. Din toate astea, tehnicianul a izbutit să scoată o profeţie bună pentru moral: “Dacă va mai pleca cineva, sigur va fi înlocuit de un jucător de aceeaşi valoare”.

În ciuda puterii de autosugestie a lui Gâlcă, suspansul va continua pînă la încheierea perioadei de transferuri în Europa. Printr-o răsucire ironică a lanţului cauză-efect, transferurile Stelei au ajuns să fie influenţate de transferurile de la Manchester United. Campioana României îşi va cheltui bugetul de austeritate în funcţie de cum îşi cheltuie Van Gaal bugetul de răsfăţ, aproape 200 de milioane de euro pentru shopping de staruri. Dacă Van Gaal transferă un fotbalist de la Ajax, Ajax are loc să-l ia pe Latovlevici. Iar Gâlcă trebuie să umple craterul luînd un jucător de preferinţă gratuit.

Nu are variante multe la îndemînă. Lista lui, pe care o tot redactează în conferinţele de presă, cuprinde nume din campionatul intern: Măţel de la Astra, două întăriri de la Pandurii, locul 7 în Liga 1. Nimic exotic, nici o revelaţie din Amazonia profundă, ca în alte sezoane. Din motive independente de voinţa conducerii, Steaua nu mai are scouterii de altădată. În plus, nu este condiţionată doar de marile cluburi din Europa şi de alegerile lor costisitoare. Şi nou-promovatele din Liga 1 au ajuns să-i sufle Stelei jucătorii. Campioana nu-şi permite, de exemplu, să dea jumătate de milion de euro pentru un mijlocaş, ca CS U.

Aşa prinşi între infinitul mare şi infinitul mic, fără multe puncte fixe oferite de conducere, nu-i de mirare că roş-albaştrii tremură în plină vară a transferurilor. Portretul-robot al fotbalistului dorit de Gâlcă se schimbă după cum bate vîntul, ca o sculptură în nisip. Treptat, antrenorul Stelei a simplificat profilul: “Să fie unul bun, nu un nou Costel Gâlcă. Eu am fost doar un jucător de echipă, nimic mai mult”. Dacă nu găseşte “jucători de echipă”, va apela la copiii de trupă, care nu s-au descurcat deloc rău cu Rapid.

De la “jucător de Steaua”, la “jucător de echipă”, distanţa este aceea dintre ambiţie şi compromis. Nu e neapărat o renunţare sau un pas înapoi, pentru că “jucători de echipă” nu se găsesc pe toate drumurile. Dar, în felul lui diplomatic pînă la pleonasm, noul tehnician din Ghencea a exprimat ceea ce crede cu adevărat că-i lipseşte Stelei: nu atît întăririle, cît spiritul de echipă, modestia, unitatea, banalităţi din astea, pe care nu le cumperi de la supermarketul de fotbalişti. Înainte de a le arăta rivalilor de la Stromsgodset “cine e Steaua”, campionii trebuie să proceseze şi să asimileze ei întîi această informaţie.

Acum, nici o echipă compusă numai din jucători de echipă, cu 11 de Costel Gâlcă, pe care-i remarci doar cînd lipsesc de pe teren, nu sună a versiune de Dream Team. Mai trebuie şi cîte-o furnică-regină, cîte-un Mirel Rădoi.