Handbalistele nu-s bugetari de rînd!

Singurul aspect profesionist la CSM București îl reprezintă salariile handbalistelor.

“Cum să devenim o forță în Europa dacă nu oferim salarii de top?”, exclama șeful CSM București, interogat despre salariile handbalistelor. Domnul Constantin Căliman nu conduce vreun partid, vreo trupă […]

Singurul aspect profesionist la CSM București îl reprezintă salariile handbalistelor.

“Cum să devenim o forță în Europa dacă nu oferim salarii de top?”, exclama șeful CSM București, interogat despre salariile handbalistelor. Domnul Constantin Căliman nu conduce vreun partid, vreo trupă rock, vreo corporație, vreun concern din industria șireturilor. Conduce un club sportiv. Ce-i drept, e un club vizionar, recunoscut pentru că decontează generos organizarea festivalurilor de șah inexistente. De la 4.300 de euro achitați, în 2011, pentru Festivalul Siciliana de la Eforie la 8.000 de euro plătiți lunar Oanei Manea, în 2014, nu era decît un pas de pitic.

Unde se duc banii publici cînd se duc la sport? Nu se știe. Dacă Primăria București a plătit, cumulat, în jur de 270.000 € unui SRL cu profil șahistic (și tot n-am devenit o forță ca Rusia!), costurile pentru handbal ar putea urca oricît de sus. Explicații ca ale domnului Căliman vom auzi de la toți șefii de CSM-uri.Toți vor să creeze o stare de urgență, de “totul sau nimic”,“acum ori niciodată”, “pe aici nu se trece”, “vom lupta pe mări, vom lupta pe țărmuri…”.

Despre sport, se vorbește în termenii prăvălirii de la Posada, a diversiunii din Codrii Cosminului și a debarcării din Normandia. „Cum să devenim o forţă în Europa?”. Dar care-i graba? De unde şi pînă unde această ambiţie presantă şi taman pe handbal? O fi ambiția personală a domnului Căliman, a Primăriei București și a altor primării. Altfel, e hazardat să te pronunţi că prioritatea bucureştenilor e să-i umilească pe nemţi cînd îi prind pe semicerc.

Am ajuns să ne întrebăm aiurea “cum să devenim oforță” a continentului doar pentru că autoritățile locale au o slăbiciune pentru stilul patronilor expansivi și notorii din fotbal. Confundă propriile fantezii și calcule de imagine cu interesul cetățenilor. Două tipuri de aberații rezultă din această confuzie. Prima: primarii se transformă, peste noapte, în experți multilaterali. Intervin la echipă în stilul patronilor din Liga 1 și schimbă antrenorul. Cel de-al doilea tip de aberație este legat de cultul personalității. După ce HCM Constanța a trecut, la sfîrșitul lui martie, de francezii de la Chambery “Savoie”, în sală a fost scandat numele președintelui CJ Constanța, Nicușor Constantinescu. În mod normal, cînd o echipă susținută de bugetul local obține o victorie, suporterii ei ar trebui să-și scandeze propriul nume. Că ei au dat banii, nu nenea Consiliu Județean. 

Sportul finanțat cu bani publici nu are cum să fie sport cu adevărat profesionist. Că n-are cum! Singurul lucru care-l leagă vag de piața liberă și de standardele capitaliste sînt ”salariile de top“ ale sportivilor aduși din Brazilia, pentru ca Bucureștiul să devină o forță în Europa.

Șefii de la CSM București promit că ”de la anul, peste 60 la sută din buget va veni de la sponsori“. Dacă n-a reușit Oltchimul handbalistic această performanță managerială, va reuși CSM-ul, cît ai bate din palme! Poezia cu banii de la sponsori o recită toţi şefii de cluburi municipale. La fel şi poezia cu juniorii. Frumoase rime!

“E clar că noi, sportivii de performanță, cîștigăm mai bine decît oamenii de rînd!”, a parat Oana Manea problema salariului ei la CSM. Bine, asta am priceput. Dar nu e clar de ce sportivii de performanță plătiți de la buget cîștigă mai bine decît bugetarii de rînd. Salariul de primar de rînd al lui Sorin Oprescu, majorat la începutul anului, nu trece de 1.750 de euro lunar. Oana Manea încasează 8.000 de euro pe lună.

“Sumele din contract ar trebui să fie confidențiale”, crede Oana Manea. De acord. Oricum, nu ne interesează veniturile handbalistelor, ne interesează cît și pe ce sînt cheltuiți banii publici. Ne interesează mai degrabă asta decît să devenim o forță în America de Sud la proba de orientare în junglă.