Gazonul, statul şi SRL-ul

Pe surse de la firul ierbii: firma care pune gazon în Ghencea se află la al doilea contract cu statul. Tot fără licitaţie

Unul dintre lucrurile la care ne fac atenţi Jocurile Olimpice sînt fracţiunile de punct, pixelii de la […]

Pe surse de la firul ierbii: firma care pune gazon în Ghencea se află la al doilea contract cu statul. Tot fără licitaţie

Unul dintre lucrurile la care ne fac atenţi Jocurile Olimpice sînt fracţiunile de punct, pixelii de la fotofiniş, miimile de secundă. Toate aceste clişee fine devin filosofie de viaţă, cît durează întrecerile. Apoi uităm şi ne întoarcem la ale noastre, în lumea în care micile ezitări, micile scăpări nu contează. Oare? Adunate la un loc, milisecunde de amnezie lîngă milisecunde de amnezie dau un an, doi ani, 22 de ani, 50 de ani, o istorie.

Într-o milisecundă, s-a decis ca gazonul din Ghencea să fie refăcut. MApN a înlocuit firma care administrează terenul „militar” şi a dat contractul, prin atribuire directă, firmei Cris Design Gardens SRL. Aici ar urma fotograma
în care cineva vă bagă mîna în portofel, dar valoarea contractului încă nu se cunoaşte. Vorbim despre aceeaşi firmă care se ocupă şi de întreţinerea gazonului de pe Arena Naţională.

Din septembrie, gazonul cu pricina a fost schimbat de două ori. Conform Ştirilor ProTV, urmează o a treia schimbare, în toamnă. Prima oară, s-a întîmplat după „cîmpul de cartofi” şi milisecundele lui interminabile. Atunci a fost vorba de o reparare la foc automat, executată de o firmă olandeză, la costul de 250.000 de euro, plătiţi de constructor. Tot în toamnă, Cris Design Gardens, firmă cu 2 asociaţi, 7 angajaţi şi capital social de 200 RON, primea în grijă întreţinerea gazonului Arenei Naţionale. Fără licitaţie, de vreme ce sînt singurii pe piaţă care montează iarba cu verdele-n sus.

La a doua schimbare, în aprilie, pentru marea finală, gazonul a costat 1 milion de euro, lucrare executată de STRI, o firmă agreată de UEFA. La reţul ierbii, s-au adăugat 1,2 milioane euro pentru „suprafaţă protecţie gazon”, cum au explicat Radu Popa, şeful ALPAB (Administraţia Lacuri, Parcuri şi Agrement Bucureşti). Nu doar pentru „suprafaţă”, cît şi pentru motocositoare, stropitoare, lopăţele, găletuşe şi alte ustensile de întreţinere a ierbii. Acum, or fi oamenii natenţi, dar trebuie să fii un adevărat fachir să profiţi în aşa hal de lipsa lor de concentrare.

„Nu e mare preţul, m-am interesat şi eu. Specialiştii spun că în această sumă intră şi instalaţia de iluminare artificială!”, explica primarul Oprescu. Un alt oficial al Primăriei, Bogdan Hreapcă, l-a contrazis: în preţ intră doar închirierea lămpilor de fotosinteză, plus un nou strat de nisip. Chiar dacă eşti atent, atent şi încordat ca un sprinteur la start, tot nu-ţi dai seama despre ce fel de nisip de perle e vorba. Apoi iar Oprescu: „Asta nu înseamnă că schimbăm gazonul la anul! Nu schimbăm nimic!”. Apoi Hreapcă: „Nicăieri nu există un certificat de garanţie, în sensul în care cineva să garanteze că acest gazon ţine 60 de meciuri!”.

Finala Europa League s-a disputat, aşadar, pe un gazon de 14 ori mai scump decît cel iniţial, un „accident” marca Adrian Oprişan. Pe gazonul de 1 milion de euro, s-au jucat în total 4 meciuri, nu 60. Apoi s-a pus problema schimbării lui. Între timp, şeful ALPAB a fost mutat la Administraţia Fondului pentru Mediu, sub deviza: „Nici o floare de colţ fără suprafaţă de protecţie”. Iar firma care administrează gazonul de pe Arena Naţională a mai făcut rost de un contract cu statul.

Dacă ne concentrăm puţin, poate auzim şi cît va costa refacerea terenului din Ghencea. Ţineţi-vă bine, „gazonul este afectat şi de o boală!”, a precizat patronul Cris Design Gardens. Nu va costa o avere, nu! Aşa, un mărunţiş. Dar un mărunţiş lîngă alt mărunţiş scurs printre degete, cum se scurg firele din clepsidră, dau un buget. Iar cînd vine vorba de sport, de sportul care ne captează, nu-i aşa?, atenţia tuturor, bugetul ăsta tinde, pe şest, la infinit.