Un verdict de bun-simţ

Comisia de Disciplină a dat dreptate fotbalului. E rîndul cluburilor să facă la fel.

Comisia de Disciplină a luat o decizie de bun-simţ: rejucarea meciului „U” – CFR. De bun-simţ.  Şi cu asta, s-a terminat cu laudele, să nu-i deochem.

[…]

Comisia de Disciplină a dat dreptate fotbalului. E rîndul cluburilor să facă la fel.

Comisia de Disciplină a luat o decizie de bun-simţ: rejucarea meciului „U” – CFR. De bun-simţ.  Şi cu asta, s-a terminat cu laudele, să nu-i deochem.

Decizia este în spiritul jocului, în primul rînd, şi, teoretic, ar trebui să mulţumească pe toată lumea: echipe, public, televiziuni. Mai puţin pe rivalii CFR-ului la titlu. Cadu şi Bornescu, pugiliştii care se ignoră, au primit cîte două etape de suspendare şi amendă de 7.000 de lei. O pedeapsă blîndă, pentru doi inşi care ar trebui lăsaţi să se afirme în orice altceva decît în sport.

Hotărîrile de la Disciplină pot fi atacate cu recurs. Iar verdictul de la Recurs poate fi atacat la TAS şi aşa mai departe. După ce şi-au pledat neobosit cauza zile în şir, după ce au pozat în victime din toate poziţiile, după ce nu i-au adresat lui Cadu măcar o mustrare de formă, oficialii lui CFR au anunţat că vor contesta rejucarea.

De fapt, ce vor? Trei puncte la „masa verde”? Ar însemna să patenteze cea mai comodă metodă de a cîştiga un campionat. Îţi iei doi-trei agitatori în lot, îi pui să enerveze galeria-gazdă, apoi dai vina pe organizatori că fanii lor s-au enervat. Mai simplu decît să nimereşti arbitrul cu bricheta sau terţii cu valiza!

De partea cealaltă, la „U”, Niculescu spune că e de acord cu rejucarea. Bornescu va fi sancţionat cu amendă de 1.000 de euro şi de clubul lui. Dar amenzile vor fi oare suficiente? Parcă lipseşte ceva, o consecinţă mai drastică. Ce fel de antrenor trebuie să fii, cu ce viziune asupra responsabilităţilor tale, încît să trimiţi în teren un jucător care nu-şi stăpîneşte nervii în mod repetat şi oricînd îţi poate pierde meciul la „masa verde”? Două etape desuspendare, ca pentru un banal cartonaş, o amendă modică pentru salariul de fotbalist. Şi atît? Bornescu a refuzat demn invitaţia la psiholog transmisă galant de Iuliu Mureşan. „Nu are rost să răspund, pentru că el e oficial, iar eu sînt jucător!”. Au răspuns oficialii lui „U”, care l-au trimis pe Cadu la tir.

Nu-i aşa că seamănă cu o ceartă între părinţii unor puşti? Pentru că nimeni nu sesizează esenţa gravă, antisportivă a caftului. E normal, se întîmplă, copiii se mai hîrjonesc. Cadu mai că n-a fost premiat cu o bicicletă nouă pentru ispravă. El e şi căpitan pe deasupra. Căpitanul unei candidate la titlu. Modelul de fair-play. Nu e vina organizatorilor că portughezul poartă banderola la CFR. Nici Cadu, nici Bornescu n-au vrut să-şi ceară scuze unul de la altul. Probabil le vor obţine prin alte metode, data viitoare.

Pînă la urmă, oprirea definitivă a meciului a fost un abuz al arbitrului. Alexandru Tudor a scăpat situaţia de sub control şi a văzut numai cartonaşe roşii ipotetice în faţa ochilor. El n-a primit deocamdată nici o pedeapsă şi, probabil, nici nu va primi. Crăciunescu susţine că a procedat corect. Ce-ar putea spune un tată despre copilul lui spiritual? Şi Tudor va rămîne cu impresia greşită că e în regulă să te joci de-a Cavalerul Poznaş al Apocalipsei şi să le iei fotbalul oamenilor. Poţi să te superi pe el?