„Moştenirea” lui Mircea Sandu?

Diplomaţie UEFA: Platini a lăudat stadionul, dar a evitat întrebările despre DNA

Preşedinţii FIFA şi UEFA, se ştie, nu se sfiesc să apară lîngă dictatori africani, ca Mugabe, să poarte ghirlande la bustul gol, în Samoa, ori să danseze în […]

Diplomaţie UEFA: Platini a lăudat stadionul, dar a evitat întrebările despre DNA

Preşedinţii FIFA şi UEFA, se ştie, nu se sfiesc să apară lîngă dictatori africani, ca Mugabe, să poarte ghirlande la bustul gol, în Samoa, ori să danseze în costume populare uzbece. Nimic nu e exagerat, cînd vine vorba de extinderea afacerii numite fotbal.

Michel Platini a trecut cu graţie peste observaţiile neaoşe ale lui Mircea Sandu despre fricoşii patologici de la UEFA. Şi a venit cu trofeul Europa League, în Estul pitoresc, în mijlocul unui fotbal frămîntat. A venit, dar a tăcut.

Unul dintre cei mai comunicativi preşedinţi ai forului european şi-a anulat conferinţa de presă. Şeful UEFA a evitat astfel să-şi exprime o părere „pro” sau „contra” despre anchetatul Mircea Sandu. Tensiunile dintre FRF şi restul lumii intră în altă ordine de idei, mai puţin fericite.

Sandu a zîmbit frumos, a vorbit mult şi vag despre teme înalte. S-a bătut cu pumnul în piept, acum, cînd la uşa FRF bate sechestrul şi DNA-ul. Şi-a exprimat tristeţea de neconsolat legată de dezafilierea Craiovei, de care l-a învinovăţit imperturbabil pe Mititelu. Există momente cînd fotbalul mare se intersectează cu fotbalul meschin şi îmbîcsit din birourile Casei Fotbalului. Înmînarea trofeului Europa League a fost unul dintre aceste momente.

Scurte, incomode, după care fiecare îşi vede de drumul lui. Fotbalul mare se joacă în alte campionate, iar fotbalul meschin se joacă pe scările Parchetului. Şi din ăsta vedem în fiecare zi.

Dar de cîte ori organizează Bucureştiul o finală europeană? Şi cine are meritul pentru asta? Ia ghiciţi! Cine? Organizarea unui mare eveniment sportiv presupune un efort colectiv. Finala este organizată de români. Marele merit le revine contribuabililor, care au pus banii pentru construirea stadionului la suprapreţ, pentru trei schimbări de gazon, pentru instalaţiile de fotosinteză şi pentru greblele supersonice necesare întreţinerii terenului.
Nici Primăria, nici Federaţia n-ar fi avut ce promite, ce proiecta şi ce vîntura în lipsa banilor publici. Cu exact un an în urmă, trofeul Europa League poposea la Dublin. Şeful Federaţiei irlandeze a descris atunci finala ca pe „o mare şansă pentru oraş şi un prilej de a lăsa o moştenire generaţiilor următoare de jucători”. Deşi nu dă semne că s-ar retrage vreodată de bunăvoie din fruntea FRF, Mircea Sandu lasă altfel de „moştenire”: un balast apăsător şi toxic pentru viitorul fotbalului nostru.

Să-l lăsăm deoparte. Să lăsăm deoparte şi poza formală Platini plus Sandu minus „love”. Nu asta e ştirea. Un trofeu de 15 kilograme colindă Capitala, începînd cu Ateneul. Puştii care visează la Messi şi la Ronaldo pot să-şi lipească degetele de pocalul de argint.  E ca şi cum în Bucureşti a aterizat un meteorit dintr-o constelaţie tot mai îndepărtată de Liga 1 şi de „naţionala” României.