Basorelieful mic şi tabloul mare
Prezumţia de nevinovăţie planează asupra tuturor arbitrilor şi a cluburilor din Liga 1 Crăciunescu şef la CCA nu se poate sfîrşi decît cu morala clasică: „Ai grijă ce-ţi doreşti!”. Puterea unei funcţii fără putere, expunerea unui post din care se […]
Prezumţia de nevinovăţie planează asupra tuturor arbitrilor şi a cluburilor din Liga 1
Crăciunescu şef la CCA nu se poate sfîrşi decît cu morala clasică: „Ai grijă ce-ţi doreşti!”. Puterea unei funcţii fără putere, expunerea unui post din care se pleacă în cătuşe, cu duba. Pînă la iminentul deznodămînt, merită să ne amuzăm puţin pe seama declamaţiilor inaugurale: „Voi conduce o comisie autonomă!”. Şi a susţinerii din teritoriu: „Crăciunescu la CCA, garantat de Porumboiu”. Parcă-i o comedie de Tudor Muşatescu.
De mirat, nu ne mai mirăm. Crăciunescu şi-a dorit şefia arbitrilor de cum a fost debarcat, Mircea Sandu a observat, a ţinut minte şi a folosit această slăbiciune a lui pentru putere cînd i-a convenit. Unii manevrează, alţii sînt manevrabili.
Şeful FRF are experienţă în conducere. Adică ştie să dribleze nedumeririle legitime. Cum a ajuns el să capete atîta experienţă, 20 de ani de condus fotbalul? Judecînd în ansamblul democraţiei noastre tinere şi fragile, putem presupune, fără riscul de a ne rătăci de la subiect, că Mircea Sandu are proptele politice. Dacă francezii au schimbat conducerea federaţiei după indicaţii de la Elysee, de ce am fi noi feriţi de amestecul politicii în treburile fotbalului? În Polonia, Federaţia a fost suspendată în bloc de Guvern.
Se pare că şeful FRF este un om util anumitor cercuri ale puterii. De aceea nu resimte vreo emoţie, vreun freamăt „pe surse” că va fi schimbat în viitorul apropiat. Tîrgu-Mureş, clubul picat la mijloc în „Afacerea basorelieful”, are, la fel ca toate cluburile mari şi mici, apropiaţi din zona politică. Adică personaje interesate de fotbal ca vehicul electoral sau ca paravan financiar.
Tîrgu-Mureş joacă, de altfel, rolul unui debutant la balul vampirilor. Dacă acolo se practică mici înţelegeri, cît de mari sînt înţelegerile din alte părţi, mai bine implementate în sistem? E o întrebare necesară. Trebuie să ne întrebăm şi despre colaboratorii pe care Vasile Avram i-a lăsat moştenire succesorului Crăciunescu. După recentele arestări, prezumţia de nevinovăţie planează asupra a tot ceea ce înseamnă arbitru în fotbalul nostru. Şi asupra tuturor oficialilor de la cluburi. Ar fi păcat să ne uităm doar la „tabloul” din elicopter şi să pierdem tabloul mare, mult mai pitoresc.
„Nici apă nu le dădeau arbitrilor!”, povestea Dan Petrescu, în paginile Gazetei, impresiile din timpul anchetei în fotbalul polonez. Oficialii de la Wisla ştiau că începuse ancheta şi se fereau să dea „cadouri” de orice fel arbitrilor. De teama justiţiei! Teama asta nu există la noi, încă, din motive politice şi nu numai. Teama asta l-ar putea face mai volubil în arest pe Vasile Avram, care teoretic riscă ani grei de închisoare. Teama asta l-ar putea face pe Crăciunescu să se gîndească de două ori ce-şi doreşte.