September 2011 ↓

Marius Stan, bun de plată

Săptămîna trecută, preşedintele-director general al TVR, Alexandru Lăzescu, se plîngea că “fiecare meci din UEFA Champions League ne aduce o gaură de jumătate de milion de euro”. Iar “suma pe care o scot din reclamă e infimă - 4-5 la  sută din cît mă costă un meci”, a spus Lăzescu pe site-ul HotNews.ro.

Uite-aşa, din bulgăre de aur Champions League a ajuns o netrebnică povară pentru televiziuni. Probabil ca să mai amortizeze din cheltuieli, TVR l-a invitat pe Marius Stan, marţi seară, la studioul care a precedat Oţelul - Benfica. În prime-time, la un rating de 1,5 (în jur de 171.000 de telespectatori se uitau în acel moment la TVR), preşedintele Oţelului a confirmat că va candida la postul de primar în Galaţi.

Timp de cîteva minute, preşedintele Oţelului a dezminţit “atacurile care au fost lansate, ha, ha, împotriva dumneavoastră”. Nu, nu este nimic adevărat, fireşte, ha, ha. “Dar este adevărat zvonul că veţi candida la primărie?”, “O, deja nu mai este un secret, sigur voi candida!”. Şi aşa mai departe. Ha! Pe postul public, la oră de maximă audienţă, înaintea unui meci de Champions League. Ce moment mai nimerit să-ţi anunţi candidatura şi să răspunzi la “atacuri” fără risc de replică?

După meci, Marius Stan ar fi avut un elan mai reţinut. Dar în fine… Omul plătitor de taxă radio-TV deschide televizorul, vede defilînd genericul Champions League, aude frumosul imn, apoi îl vede pe Marius Stan vorbind despre candidatura lui la primărie.

Vremuri grele. Fiecare meci face “o gaură de jumătate de milion de euro”. TVR-ul a driblat manualul Ligii, care merge pe încredere şi nu ia în calcul astfel de zburdălnicii electorale ale broadcasterilor. TVR şi-a tras în piept publicul. Dar măcar a încasat un ban în plus din reclamă.

Fără îndoială că, după apariţia pe post, Marius Stan s-a dus chitit la casieria TVR şi a plătit cam 60.000-80.000 de euro.  Adică echivalentul rotunjit pentru cinci minute de reclamă, la preţul de 6.000-8.000 de euro / 30 de secunde, cît costa în vremurile bune ale Champions League în România.

Basorelieful mic şi tabloul mare

Prezumţia de nevinovăţie planează asupra tuturor arbitrilor şi a cluburilor din Liga 1
Crăciunescu şef la CCA nu se poate sfîrşi decît cu morala clasică: “Ai grijă ce-ţi doreşti!”. Puterea unei funcţii fără putere, expunerea unui post din care se pleacă în cătuşe, cu duba. Pînă la iminentul deznodămînt, merită să ne amuzăm puţin pe seama declamaţiilor inaugurale: “Voi conduce o comisie autonomă!”. Şi a susţinerii din teritoriu: “Crăciunescu la CCA, garantat de Porumboiu”. Parcă-i o comedie de Tudor Muşatescu.

De mirat, nu ne mai mirăm. Crăciunescu şi-a dorit şefia arbitrilor de cum a fost debarcat, Mircea Sandu a observat, a ţinut minte şi a folosit această slăbiciune a lui pentru putere cînd i-a convenit. Unii manevrează, alţii sînt manevrabili.
Şeful FRF are experienţă în conducere. Adică ştie să dribleze nedumeririle legitime. Cum a ajuns el să capete atîta experienţă, 20 de ani de condus fotbalul? Judecînd în ansamblul democraţiei noastre tinere şi fragile, putem presupune, fără riscul de a ne rătăci de la subiect, că Mircea Sandu are proptele politice. Dacă francezii au schimbat conducerea federaţiei după indicaţii de la Elysee, de ce am fi noi feriţi de amestecul politicii în treburile fotbalului? În Polonia, Federaţia a fost suspendată în bloc de Guvern.

Se pare că şeful FRF este un om util anumitor cercuri ale puterii. De aceea nu resimte vreo emoţie, vreun freamăt “pe surse” că va fi schimbat în viitorul apropiat. Tîrgu-Mureş, clubul picat la mijloc în “Afacerea basorelieful”, are, la fel ca toate cluburile mari şi mici, apropiaţi din zona politică. Adică personaje interesate de fotbal ca vehicul electoral sau ca paravan financiar.

Tîrgu-Mureş joacă, de altfel, rolul unui debutant la balul vampirilor. Dacă acolo se practică mici înţelegeri, cît de mari sînt înţelegerile din alte părţi, mai bine implementate în sistem? E o întrebare necesară. Trebuie să ne întrebăm şi despre colaboratorii pe care Vasile Avram i-a lăsat moştenire succesorului Crăciunescu. După recentele arestări, prezumţia de nevinovăţie planează asupra a tot ceea ce înseamnă arbitru în fotbalul nostru. Şi asupra tuturor oficialilor de la cluburi. Ar fi păcat să ne uităm doar la “tabloul” din elicopter şi să pierdem tabloul mare, mult mai pitoresc.

“Nici apă nu le dădeau arbitrilor!”, povestea Dan Petrescu, în paginile Gazetei, impresiile din timpul anchetei în fotbalul polonez. Oficialii de la Wisla ştiau că începuse ancheta şi se fereau să dea “cadouri” de orice fel arbitrilor. De teama justiţiei! Teama asta nu există la noi, încă, din motive politice şi nu numai. Teama asta l-ar putea face mai volubil în arest pe Vasile Avram, care teoretic riscă ani grei de închisoare. Teama asta l-ar putea face pe Crăciunescu să se gîndească de două ori ce-şi doreşte.