Meciul Mutu - Steaua s-a terminat înainte de fluierul de start. Un episod minor din războiul româno-român. Apoi a început ceea ce trebuia să înceapă, Fiorentina - Steaua, adică fotbalul de Ligă. Prădători clasici contra prădători în formare. O înfruntare mai echilibrată decît sperau italienii şi decît se aşteptau scepticii de serviciu de acasă.
Roş-albaştrii au mai cîştigat cîteva minute de siguranţă în plus, faţă de meciul cu Bayern. N-au atacat în valuri, dar au fost de-ajuns salturile feline ale lui Semedo, pentru ca Steaua să-şi marcheze teritoriul în ofensivă.
Nu s-a văzut Mutu, star înregimentat, geniu cenuşiu. Alt Mut decît îl ştiam la “naţională”. Dar s-a simţit tuşa cinică a lui Gilardino. Şi compasul rafinat al fotbalului italian. Care sufocă spaţiile şi paralizează lent adversarul. Steaua a rezistat. Dar trebuia să îndrăznească mai mult. Rădoi, Nicoliţă, Zapata înseamnă greutate. Dayro, Semedo, Stancu ar trebui să însemne uşurinţă, adică gol. Unde-i golul? În Ligă, se lasă aşteptat cam de un an. Fără el, au obţinut doar un egal de complezenţă.
Timp de 15 ani, Dumitru Sechelariu a fost Stăpînul Inelelor din Bacău. Totul, de la panseluţele din ronduri pînă la Mercedesurile negre, de la fermele de curcani pînă la echipa de fotbal, îi aparţinea lui. Sau familiei lui.
Mamei sale, fostă taxatoare, i-a oferit la cheie toate autobuzele din oraş. Pentru fiica lui, mare amatoare de tenis, a comandat o sală de sport de 2,5 milioane de euro. Iar pentru fiul lui, Doru, a construit, din bani publici, un circuit de karting. A costat cam trei milioane de euro, dar ce primar n-ar face asta pentru copilul lui?
Timpul a trecut, Stăpînul Inelelor a apărut în cătuşe la ştiri, averea i-a fost pusă sub sechestru. Echipa de fotbal a retrogradat. Din fala fostului primar s-a ales în general praful, cu o singură excepţie. La sfîrşitul săptămînii trecute, Doru Sechelariu a cîştigat cursele de Formula BMW din Singapore. O premieră pentru automobilismul românesc.
Şi o performanţă remarcabilă pentru un puşti de 16 ani. Staţi, nu vă grăbiţi! Înainte de a-l declara “Schumi din Carpaţi”, gîndiţi-vă! Oare e vorba numai de talent şi dăruire aici? La urma-urmei, Doru a avut cartodromul lui.
Asta-i ideea! Cu cîte performanţe de felul ăsta ne-am mîndri, dacă toţi copiii, inclusiv cei care n-au părinţi baroni locali, ar avea unde să facă sport? Dacă ar exista săli de baschet, terenuri de fotbal, bazine de înot, şcoli de tenis? Acum, să nu creadă guvernanţii că e nevoie de o bază sportivă pentru fiecare puşti! Nici chiar aşa! Dar măcar cîte una în fiecare cartier.
Poate şi canotoarele ar fi venit cu mai multe medalii de la Beijing, dacă aveau în ţară o pistă olimpică de antrenamente!
