Cursa

Putea să fie în locul lui Mutu, în locul lui Hagi, cine ştie, dar a ajuns singurul golgheter al României care se antrenează printre platani. Cursaru putea să joace în străinătate. Dar n-a apucat să evolueze nici măcar la vreunul […]

Putea să fie în locul lui Mutu, în locul lui Hagi, cine ştie, dar a ajuns singurul golgheter al României care se antrenează printre platani. Cursaru putea să joace în străinătate. Dar n-a apucat să evolueze nici măcar la vreunul dintre granzii bucureşteni. A naufragiat la echipa de tineret (ce ironie!) de la Progresul (iarăşi ironie). La 29 de ani, şi-a consumat şi faima, şi decăderea, şi ultimul rest de iluzii. Nu i-a mai rămas decît să alerge, din inerţie, ca şi cum şi-ar urmări încă propria umbră.

E încă tînăr, dar povestea lui seamănă cu povestea unei actriţe franceze de demult. Celebră în tinereţe, diva îşi trăia bătrîneţile aproape uitată, la Paris, într-un apartament la etajul patru, din Rue de Sevres. Puţinii admiratori care îi călcau pragul trebuiau să urce şiruri lungi de trepte şi ajungeau sus gîfîind. „Numai scările astea, explica actriţa, mi-au mai rămas! Numai ele mai fac inimile să bată mai tare pentru mine”. Lui Cursaru, i-a rămas alergatul printre platani, pe străduţe cu nume de medici. Doar atunci inima îi bate mai tare, ca la derby.