Hagi

Spectatorii de la Arad i-au scandat numele lui Hagi. „Foarte bine”, a spus Becali. Apoi s-a întors spre Pedrazzini şi i s-a părut că are nasul lui Hagi. A ieşit de la meci cu alai. „Cum îi zice stadionului?” „Von […]

Spectatorii de la Arad i-au scandat numele lui Hagi. „Foarte bine”, a spus Becali. Apoi s-a întors spre Pedrazzini şi i s-a părut că are nasul lui Hagi. A ieşit de la meci cu alai. „Cum îi zice stadionului?” „Von Hagi”, au răspuns nepoţii în cor. Un puşti a venit spre el. „Domnu’ Hagi, o poză?”. Becali s-a repezit să-l ia de urechi. A simţit ceva tare sub buricele degetelor. „Scoate-ţi, bă, cercelul!”. Şi l-a scos. „Cling! Hagi! Cling!”, suna cercelul pe caldarîm.

Apoi s-au întîmplat nişte chestii. A format numărul lui Rednic şi i-a răspuns Hagi, răstit. „Ce mai vrei?”. Cînd să se roage la icoanele cu el, s-a îngrozit. În locul lui, pe cal stătea Hagi, înfigînd suliţa în balaur. Apoi a visat că la alegeri toţi candidaţii se numeau Hagi. „Hagi preşedinte!”, striga lumea, exact ca-n ’94. La antrenamente, a doua zi, i s-a părut că Pedrazzini are bărbia lui Hagi. L-a privit bănuitor şi i-a dat foaia cu tactica. Secundul a citit-o şi s-a holbat la el. Pe foaie scria de 11 ori „hagi”. Chiar aşa, cu literă mică. A dat să cheme un jucător, dar s-a oprit. Pe toate tricourile era imprimat „Hagi”. „Piei!”, a şuierat Becali, scuipînd în toate părţile.

La meciul cu Arsenal, spectatorii au strigat: „Hagi, Hagi!”. Pe tabelă, în loc de scor, apărea un „HAGI” mare şi luminos. Becali s-a întors spre anturaj, pentru lămuriri. Dar toţi erau Hagi, la diferite vîrste. „Cine sînteţi voi?”, „Hagi”. „Şi eu cine sînt?”. Au chicotit, şi-au dat coate. „Păi, Hagi?”. A ieşit buzna din stadion, s-a oprit în dreptul cerşetorilor. „Cine sînt, bă?”. „Gigi Becali!”. „Bravo, bă!”. Dar cînd le-a aruncat banii, aceştia au căzut, fîl, fîl, pe pămînt în formă de Hagi.