Maria Andrieş

Într-o lume macistă este nevoie cîteodată de bisturiul observațiilor unei femei. Sexul slab? O glumă misogină

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Maria Andrieş
Cifre, nume, chipuri

La meciul Islanda – Argentina, din faza grupelor, scor 1-1, s-au uitat 201.000 de islandezi, adică 60 la sută din populaţia ţării, de 307.000 de locuitori. Mai mult, scrie Hollywood Reporter, citând televiziunea naţională de la Reykjavik, cei care au […]

...

Cupa celor umili

Zlatko Dalici nu va antrena Barcelona sau Real Madrid, deşi susţine că ar câştiga un sac de trofee în Champions League. Selecţionerul Croaţiei nu este un brand, iar asta nu e tocmai o fericire pentru marketingul marilor cluburi.

După cum […]

...

A cui este această Franţă?

„Cu capul în stele”, aşa a titrat L’Equipe, pe prima pagină, după calificarea Franţei în finala Mondialului. „La porţile Paradisului”, a scris Le Parisien. „Tot nu suntem campioni”, a venit contrapunctul dinspre Didier Deschamps, după victoria muncită, 1-0, din semifinala […]

...

Ireversibil

„Am cerut contractele fotbaliştilor de la LPF şi de la FRF. Nu au vrut să răspundă la solicitare şi atunci m-am dus cu Garda peste ei şi le-am luat”. Se întâmpla în 2005. Cel care povesteşte este Sebastian Bodu, pe […]

...

Franţa – Belgia, balşoi spectacol

Între noi, europenii, acum. În prima semifinală mondială, Franţa întâlneşte Belgia: două ţări vecine, prietene, care fac bancuri una despre alta. „Le Parisien” o numeşte relaţie de dragoste-ură: se iubesc, dar se tachinează.

De ce nu mănâncă belgienii covrigi? Nu […]

...

Mămăliciko, go home!

La cît de enigmatic pregăteşte Piţi meciul cu Moldova, s-ar zice că se mai dă o dată bătălia de la Podu Înalt. De data asta, între plăieşii lui Dobrovolski şi turcii de la FRF. Pentru că în Casa Fotbalului nu […]

marți, 6 februarie 2007, 6:26

La cît de enigmatic pregăteşte Piţi meciul cu Moldova, s-ar zice că se mai dă o dată bătălia de la Podu Înalt. De data asta, între plăieşii lui Dobrovolski şi turcii de la FRF. Pentru că în Casa Fotbalului nu se mai vorbeşte de mult în română.

„Italia şi Spania au ales să joace cu România, care e o forţă în fotbalul european”, declară Mircea Sandu pe un site albanez. Din două, una: ori Mircea Sandu a uitat înţelesul cuvintelor din română, ori s-a apucat de limbi orientale şi se exprimă de la dreapta la stînga şi de sus în jos. Sau pur şi simplu şi-a umflat niţel muşchii în faţa urmaşilor lui Skandenberg.

Bun, dacă sîntem aşa mare putere în fotbal, înseamnă că fraţii de peste Prut sînt o putere şi mai grozavă. Altfel, de ce ne-am ruga de moldoveni? Ca să le putem lua banii de cazare? Ca să ne facem de rîs strict în familie, cu tribunele goale şi terenul plin de hîrtoape? Ce vrea să demonstreze conducerea FRF cu acest amical programat nu în virtutea, ci în viciul inerţiei? Cu ce se alege „naţionala”, pe lîngă o relativă oboseală? Cu un plus de experienţă la „măgăruş”? Sau pune, cumva de-o revanşă după egalul cu Bulgaria? Să ne răcorim, la o adică, să strigăm şi noi cum ne-a strigat Stoicikov: „Mămăliciko, go home!”? Mai ales că merge şi pentru ai noştri, şi pentru ai lor.

Este amicalul un test util pentru „tricolori” sau un test inutil pentru incompetenţa FRF? La Casa Fotbalului, stilul a rămas acelaşi. Stilul improvizatoric, nu organizatoric. Amicalele se joacă la nimereală, cu cine se nimereşte, iar selecţia se face la nimereală. Succesul lui Sandu la UEFA n-a produs o revoluţie, ci o restauraţie. N-a dat semnul schimbării, ci semnul că distracţia poate să continue. Vechii tovarăşi de bufet şi buget l-au luat ca pe o încurajare să revină la năravurile cooperatiste, de data asta protejaţi de un Sandu mai puternic.

Iar Piţurcă a tras concluzia pripită că i-au crescut şi lui puterile, o dată cu puterile lui Sandu. Aşa că şi-a sporit ideile fixe şi criteriile mobile. Aţi văzut „Epoca de Gheaţă”? Da, da, desenul animat cu monstruleţi preistorici. Ei bine, veveriţoiul ăla îndărătnic care ţine cu dinţii de ghinda lui nu seamănă cu Piţi? Numai la Piţurcă mai dai de o aşa înverşunare concentrată pe mize mărunte, o aşa încăpăţînare mai tare chiar decît instinctul de supravieţuire. Încăpăţînare care duce în cel mai bun caz la o scorbură plină, nu la o calificare.

Comentarii (100)Adaugă comentariu

Comentează