Umor de stînga

Cine să rîdă de francezul Platini dacă nu francezii? Cine să-l ironizeze pe stîngistul Platini dacă nu un ziar de stînga? În ediţia sa de marţi, „Liberation” îl taxează pe noul şef al UEFA pentru idealismul său de paradă. Ironia […]

Cine să rîdă de francezul Platini dacă nu francezii? Cine să-l ironizeze pe stîngistul Platini dacă nu un ziar de stînga? În ediţia sa de marţi, „Liberation” îl taxează pe noul şef al UEFA pentru idealismul său de paradă. Ironia n-ar fi întreagă, dacă n-ar veni din partea unei publicaţii care a constatat pe propria piele, anul trecut, după o criză financiară majoră, că prea mult idealism nu numai că strică, dar duce de-a dreptul la faliment. Socialismul nu mai vinde, ăsta e adevărul, nici în presă, nici în fotbal. Dă bine în discursuri, dar nu foloseşte la nimic în economia de piaţă.

Marea familie a fotbalului francez, scrie „Libe”, se mîndreşte cu alegerea lui Platini, acest „sfînt cu platoşă care zdrobeşte demonii fotbalului-business doar cu un slogan”.

Sloganul în cauză sună ca orice slogan, exaltat, simplist şi simplificator: „Fotbalul e un joc, înainte de a fi un produs, un sport, înainte de a fi o marfă, un spectacol înaintde de a fi o afacere”.

Poanta e, remarcă „Liberation” că Platini vorbeşte una, iar membrii federaţiei franceze fac alta. Conferinţa de presă dinaintea amicalului cu Argentina, de pe 7 februarie, se va ţine nu în sediul federaţiei, ca de obicei, ci în magazinul unei cunoscute firme de echipament sportiv, sponsorul „naţionalei” din Hexagon. Morala? Cu idealismul cîştigi alegerile, dar cu realismul cîştigi bani.