Îi leagă multe

Marian Iancu e genul de om pentru care totul e de vînzare. Şi dacă nu e de vînzare, e comunist, adică de stat. Dinamo este? FC Naţional e de vînzare? Sigur, cu toptanul. Iancu ia o bucată de echipă de […]

Marian Iancu e genul de om pentru care totul e de vînzare. Şi dacă nu e de vînzare, e comunist, adică de stat. Dinamo este? FC Naţional e de vînzare? Sigur, cu toptanul. Iancu ia o bucată de echipă de ici, un petec de colo. Pune totul la un loc, amestecă şi aşteaptă, bătînd din picior, să vadă ce iese. E o chestie, să-ţi permiţi atîtea experimente.

Dacă nu cumpără, Iancu investeşte. S-ar băga la Rapid, clubul de care-l leagă multe, începînd cu Bucureştiul natal. Deocamdată, cochetează cu ideea, aşa cum cochetează cu cătuşele. „Niciodată să nu spui niciodată, vom vedea ce ne rezervă viitorul”. Vă daţi seama, ce combinaţie? Copos – Iancu? Că nu se pune problema, orice investitor ar veni la Rapid, tot Copos ar rămîne şef. Nu mai e nimeni ca el, să performeze aşa de constant pe banii altora.

Unde mai pui că nici DNA-ul, în visele lui cele mai sforăitoare, n-ar fi îndrăznit să imagineze aşa ceva. Anchetaţii să se strîngă la un loc, să stea grupaţi, să se coalizeze în mici fronturi de tupeu şi elocinţă. Economie la dubiţe, la mascaţi.

Copos şi Iancu, deci. Unul drămuieşte, altul cheltuieşte. Unul se chiteşte, celălalt se aruncă orbeşte. Curată loterie, nu alta! La urma urmei, cine se aseamănă se adună. Iar pe Iancu şi pe Copos îi leagă multe. Aruncă cu banii în mod diferit, dar există bănuieli că îi cîştigă cam pe aceleaşi căi ocolite. Au afinităţi vişinii şi animozităţi cu justiţia. Pasionaţi de slalom, amîndoi. Slalom printre FC-uri, SC-uri, SA-uri, SRL-uri şi alte iniţiale.

Cum ar arăta Rapidul cu Iancu în lojă? Ar arăta pe jumătate ca FC Naţional, pe sfert ca Dinamo şi cu ceva de la Poli sau FCM Bacău, un preş. executiv tehnico-tactic, un dir. de imagine pe sticlă, de exemplu. În fine, ar avea şi giuleştenii parte de investiţii pe termen lung, performanţe pe termen şi mai lung, strategii profunde, gîndite dintr-o dată, la mînie. S-ar da drumul la conducta cu bani. Iar Copos s-ar plînge firesc că e secetă mare. Iancu ar da şi mai rău în patima shoppingului. Ar cumpăra, ar cumpăra şi iar ar cumpăra. Ar cumpăra totul, fotbal, suporteri, benzină, jucători, politicieni, imagine, totul, totul. Pentru că totul e de vînzare. În afară, poate, de libertate.

„Nu se ştie niciodată ce ne rezervă viitorul” — Marian Iancu