Andrei Crăciun

Freelancer nu înseamnă că poți scrie tot ce îți trece prin minte. Freelancer ești când îți pasă ce scrii. Poate prea mult

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Andrei Crăciun
La Paris, nimic din toate astea nu contează

România a pierdut șansa unei finale europene cu Franța, la Paris, în fața unei Rusii mai bune, și ar fi pierdut, poate, chiar și cu Neagu în echipă. Au pus katiușe florilor, cum frumos se titra odinioară, pe vremea imensei […]

...

Și dacă retrogradează Dinamo, ce-o să fie?

Adevărul incomod e că, sub Borcea, Dinamo a încetat să fie o echipă respectabilă. Sub Negoiță s-a renunțat, vedeți bine, la orice standard. Orice jucător întâlnit la o căutare pe google poate fi, de acum, îmbrăcat în roșu și alb […]

...

Victorie acum!

Tineretul României a reușit o calificare istorică la Euro și a făcut deunăzi un meci remarcabil cu tinerii Belgiei (care anunță o nouă generație de excepție pentru echipa lor mare, aflată în cel mai bun moment al istoriei sale). Acum […]

...

Hagi la locul lui

Hagi este – și nu de ieri, și nici de azi – cel mai bun manager din fotbalul românesc, în înțelesul deplin al cuvântului. Sigur că există și umbre în devenirea antrenorului și patronului, dar nimeni n-a dat în ultimii […]

...

Evanghelia după Zidane

Merită să ne gândim un pic mai mult la ce se întâmplă la Madrid. Căci Real se găsește, la zi, pe locul 9 în clasament – e la mai multe puncte de titlu decât de retrogradare. Lopetegui s-a dus (ducă-se!) […]

...

Nu da, Doamne, nimănui

A reînceput faza grupelor din Liga Campionilor. Avem noi termeni de comparație care ne dau tristețe, în loc să ne dea ambiție

Permalink to Nu da, Doamne, nimănui
vineri, 21 septembrie 2018, 11:21

Ideea mi-au încredințat-o mai mulți artiști, dintre care menționez: un violoncelist care nu se despărțea niciodată de instrumentul său vechi de secole, un pictor din Dămăroaia (această Siberie a Bucureștiului, cum frumos îi spunea un poet). Artiștii, care împărtășeau harul și tinerilor, erau uimiți de acest fapt: de când cu internetul, de când avem acces în mare viteză la toate minunile pământului, a scăzut dorința de a fi cu adevărat cel mai bun meseriaș care poți deveni. Singura devenire posibilă.

Comparaţia paralizantă
Carevasăzică, nu-ți mai vine să tragi tare la antrenamente când vezi ce face, în regim de viteză, Mbappé și ce poate cu călcâiul Messi. Ei enunțau una dintre bolile mileniului nostru: comparația paralizantă cu cei mari. Dincolo de comparație, se deschideau mai multe posibilități: blazarea prematură, renunțarea deplină, pastișarea ridicolă.

După prima săptămână de Champions League la zi, după cum s-a distrat Lionel cu PSV-ul, care se distrează la rândul său cu campionatul Olandei (mai puțin cu Ajax, se înțelege), după ce vezi că există viață la Real Madrid și după Cristiano Ronaldo (cum există viață și la Juventus Torino și fără Cristiano Ronaldo), îți mai vine să pui la suflet un Chiajna-Voluntari de toată frumusețea românească?

Depresia şi rezolvarea
Nu-ți mai vine. E deprimat și suporterul român. Deprimat e și fotbalistul român când vede – așa că se agață de singurul numitor comun pe care îl poate avea cu lumea celorlalți. Se pirogravează până în călcâi, își ia bolid și tânără de impecabile moravuri și pleacă așa prin lume, prin ligile mici ale Orientului. Când nu mai poate și nu mai poate se jelește în nemuritoarele versuri: nu da, Doamne, nimănui/ viața fotbalistului.

Lecţia de matematică
Este foarte greu de îndurat nivelul la care discutăm, dar altul nici nu avem. Un profesor de matematici, alungat între timp de sistemul de învățământ, fiindcă îl luase pe el reformarea monstrului, mi-a povestit cândva următoarele. Se făcea că trebuia să le predea matematicile unor dârlăi în pragul Bacalaureatului, dar ei nu știau nici tabla înmulțirii (atât se putuse la școală până atunci), așa că dacă îi lua de la nivelul lor era sancționat de direcțiune (fiindcă nu respectă programa), pe când dacă le preda integrale ei îl priveau cum privește Dănuț Andrușcă (ministrul economiei la carpato-danubiano-ponticii din ziua de azi) macroeconomia. Nici din dilema aceasta nu putem ieși.

E greu să accepți că te zbați prin subsol (inclusiv în subsolul piramidei lui Maslow), dar altă cale nici nu există. Să reîncepem deci fotbalul cu abecedarul său și să nu uităm să slăvim mereu organizarea, voința și munca, aceste noțiuni vetuste, pe care doar domnul nostru Gică Hagi nu uită niciodată să le menționeze când vorbește despre unde s-a ajuns.

Comentarii (4)Adaugă comentariu

mg (29 comentarii)  •  21 septembrie 2018, 15:34

..ştim cine sunt dârlăii fără şanse să ia Bac-ul, dar cine-ar putea fi profesorul de matematici ? Poate Daum ?

Samuel (2 comentarii)  •  22 septembrie 2018, 0:16

Dârlāu e tac_tu!

motanul incaltat (32 comentarii)  •  22 septembrie 2018, 3:32

Una e realitatea si alta se intimpla in viata reala.... Se fac emisiuni ca suntem cei mai tari ca si natie----asta mergea doar in anii comunismului cind granitele nu erau deschise si atunci doar pentru vreo 75%.....Suntem varza la toate domeniile de la politic la orice vrei tu. Globalizarea a facut doar sa ne arate asta si sa vedem cit de jos suntem si ca avind multa vointa si munca putem sa ne revenim. N-a sa ne revenim NICIODATA.... Unde nu e , nici Dumnezeu nu cere!!!!!!!!!!!

Observator (52 comentarii)  •  24 septembrie 2018, 14:29

Ronaldo marcheaza multe goluri oriunde se duce, pentru ca, fizic, este exceptional, chiar daca mai simuleaza! Dupa golurile marcate si cupele castigate, numele lui este "Mr. Champions League"! Sigur, in tara aceasta sunt multe aspecte negative, mai ales in politica si in sanatate! In cultura, sport si educatie inca mai "miscam", nu suntem chiar varza, cum scria "pesimistul consacrat" @ motanul incaltat! Aseara, calcaiul lui Messi n-a mai fost de ajuns, IAR GAZONUL DIN BARCELONA ESTE PROST, CUM NU L-AM VAZUT VREODATA PANA ACUM! O.

Comentează