Andrei Crăciun

Freelancer nu înseamnă că poți scrie tot ce îți trece prin minte. Freelancer ești când îți pasă ce scrii. Poate prea mult

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Andrei Crăciun
Taraba

Fecesebeul și Ceferul au remizat într-o partidă nici prea-prea, nici foarte-foarte, nici așa, nici altminteri. Partidă românească, așadar. Să luăm aminte: orbitori în fotbalul nostru sunt domnul Teixeira, aproape cvadragenar, și Costică Budescu, care a fost refuzat la export în […]

...

Exilul lui Hagi

Hagi are dreptate. Când critică starea generală a fotbalului românesc. Când constată că nu avem viitor pentru că nu avem organizare, nici la juniori, nici la Liga a 3-a, nici… Când se uită în jur și nu vede niciun președinte […]

...

Realul, văzut chiar de la Madrid

Duminică, la Madrid, a venit primăvara. Am trăit aici în ultima lună și pot să depun mărturie: nu a fost ușor. Am văzut mulți oameni îngândurați, ca și cum ar fi descoperit brusc adevărul universal că fericirea e totuși trecătoare. […]

...

Cazul Ianis

Știrea începutului de 2018 e că Hagi a mers la Florența să-și răscumpere fiul. Tânărul Ianis (19 ani, totuși) pare că se înscrie pe lunga listă a eșecurilor de dată recentă. Le calcă el pe urme lui Zicu sau Alibec, […]

...

Anii aceștia pierduți

Și nu poți să nu te gândești, văzându-l pe Răzvan Bureanu silabisind în limba sa de lemn de pe prompter, la mesajele de Anul Nou ale vechii conduceri a partidului și statului nostru. Nici nu poți să asculți ce zice, […]

...

Taraba

FCSB-CFR ne-a lăsat un meci foarte românesc. N-a fost de povestit nepoților, nici măcar cumetrilor, dar o idee importantă tot a degajat: suntem toți pe o tarabă

Permalink to Taraba
marți, 13 februarie 2018, 9:38

Fecesebeul și Ceferul au remizat într-o partidă nici prea-prea, nici foarte-foarte, nici așa, nici altminteri. Partidă românească, așadar. Să luăm aminte: orbitori în fotbalul nostru sunt domnul Teixeira, aproape cvadragenar, și Costică Budescu, care a fost refuzat la export în liga a doua din China. Ei sunt cei mai tehnici, ei animă tribunele, ei țin intactă iluzia că Fecesebeul e o echipă de talie europeană.

Ritmul de pe gazoanele noastre e același cu ritmul nostru de deplasare de dincolo de stadion. Dacă deunăzi un milionar americano-sud-african și-a trimis mașina în spațiu, iar chinezii și-au făcut, de ani buni, autostrăzi mai îndelungate decât Marele Zid, noi am rămas tot pedestrași. Mergem cel mult la căruță, la bătrâna Dacie, la mașina nemțească la mâna a doua pe drumuri cu parfum de Imperiul Roman.

Așa e și cu fotbalul nostru – are în el ceva romantic, te aștepți din etapă în etapă să se reinventeze postul de libero. Îi iubim, că sunt ai noștri, cum își iubesc videlenii oamenii trimiși în fruntea statului. Ce să le facem? Avem și noi poftă de fericire cum putem.

Totuși, deși jocul e de mileniul trecut, lăcomia de bani e mereu nouă. Se vede treaba tot mai bine că nu mai privim spre echipe de fotbal, ci spre tarabe cu jucători aruncați sub reflectoare la mezat.
Din fotbalul nostru șchiop, sufletul a fost brutal amputat. Am rămas cu taraba. Poftiți, domnilor impresari turci (de la echipele din a doua jumătate a clasamentului)! Ce ziceți, cum vă place Coman? Nu prea aleargă el, nu dă pasă decisivă, nu marchează, dar acestea sunt fleacuri. Important e că are deja aerul unei dive a balonului rotund.

Ia să vedem mai departe: Fecesebeul a așezat în poartă un copil nepregătit, fiindcă ei, copiii, se vând repede și bine, cum altădată se vindeau copiii în Napoliul domnului Curzio Malaparte. Pentru tarabă, copilul a fost un risc asumat de patron. Pentru echipă a fost un semisuicid.

Patronul fecesebist cumpără tot ce strălucește prin târgurile din țară și, nu peste mult, constată că s-a pricopsit cu tinichele. Modelul Real Madrid, se spune. E, așa, mai mult ca o metaforă, că Real Madrid nu cumpără de la Chiajna.

Fecesebeul nu e închegat, pentru că – în ciuda credinței patronului – o echipă de fotbal nu e banala sumă a sumelor de achiziție. Aveți puțintică răbdare, căci nici Cefereul nu e în afara acestei unice rațiuni de a fi: a vinde mai departe.

Fotbalul e, de-acum, un breloc oarecare la brâul negustorilor, întru totul la cheremul pieței (chiar și Gică Hagi tocmai a declarat că și-a răscumpărat fiul ca să-l pună din nou în piață, să fie văzut).

E posibil ca, de fapt, de la asta să ni se și tragă. De la asta: a rămas prea puțină pasiune în joc și e prea multă contabilitate primară, contabilitate ieftină – contabilitatea supraviețuirii.

Mofturi, domnilor! Nu fiți copii – fotbalul nu mai e pe goluri nici în recreația mare, totul e pe bani, despre bani, pentru bani.

Totul?

Comentarii (3)Adaugă comentariu

mg (12 comentarii)  •  13 februarie 2018, 12:05

..cât e halatul, halatul cât e ? Totuşi CFR-ul parcă le face mai cu cap.. 13.02.2018 - ora 12:05 prima încercare de postare a comentariului (cu ajurorul Celui de Sus, a băieţilor care administrează blogsport şi a celui ofticat că nu-l mai citesc..)

vasco (37 comentarii)  •  15 februarie 2018, 8:19

Corect!Bine zis,adevaruri amare...Problema si intrebarea care urmeaza e : cine va scimba starea asta in care ne aflam?Ah!Stai asa!Si-a anuntat candidatura un mare om de fotbal,expert de la UEFA,sustinut de o mare parte a generatiei de aur(ma rog,prunea cam de "fer"),deci suntem salvatiURAA!!!Puneti pariu....ca in scurt timp il vom injura si pe asta?

sims (1 comentarii)  •  15 februarie 2018, 20:44

Bun articol,bravo !