Andrei Crăciun

Freelancer nu înseamnă că poți scrie tot ce îți trece prin minte. Freelancer ești când îți pasă ce scrii. Poate prea mult

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Andrei Crăciun
Nici măcar cornerul de la Copenhaga…

Am ajuns la un capăt de drum. Se poate trage, cum le place tuturor oamenilor de fotbal să spună, o linie. Să îndrăznim deci să rostim adevărurile elementare: România a ratat preliminariile Mondialului. Și nu e vorba doar că am […]

...

Contra: elogiu mediocrității

Cosmin Contra lasă Dinamo pe locul 7 în clasamentul la zi, și doar pronia cerească i-a salvat echipa leșinată în finalul celei mai recente încleștări cu oltenii. Pentru că fotbalul românesc e un univers magic, îmbelșugat în paradoxuri, iată că […]

...

Dar dacă nu putem mai mult?

Am văzut, telespectator, meciul dintre Viitorul și echipa celor patru consoane, luptându-mă aprig cu starea de somnolență indusă de jocul celor mai bine cotați fotbaliști pe plan intern. Ce să fac acum, dacă m-a tras la somn marele Costică Budescu […]

...

Greaua moștenire

Administrația Burleanu și-a demonstrat, totodată, profunda incompetență, în cei trei ani de putere. Au angajat un selecționer din mileniul al II-lea, părăsit de idei, un simplu tonomat de slogane goale. Christoph Daum ne lasă și el greaua moștenire – e […]

...

Lumea lui Daum

Umblam și acum cu greierii fotbalului mic prin călcâie dacă nu descăleca la noi în țară, în lumea a treia, iluminându-ne, arătându-ne calea, sofisticatul domn Christoph Daum, lăudat fie-i numele. Un vizionar, un tehnician de elită mondială în secolul XX, […]

...

Fotbalul e în altă parte

Cele mai bune vești pentru fotbalul românesc nu vin de la alba-neagra din mercato (în ficţiune, avem cele mai spectaculoase transferuri de pe mapamond), ci de pe stadioanele mici și foarte mici.

Permalink to Fotbalul e în altă parte
miercuri, 21 iunie 2017, 10:04

Se cuvine să nu ignorăm faptul că mai există viaţă în fotbalul nostru și dincolo de milioanele cu care se aruncă (din gură) în dreapta, și în stânga, dinspre Palatul latifundiarului și Turcia lui Șumudică și ţările arabe și tot așa.

Iar viaţa aceasta se găsește, de exemplu, la Răcari. Fotbalul există prin suporterii Petrolului din Ploiești blocând o comună dâmboviţeană la un meci de promovare în Divizia C. Chiar acolo, da!, la încleștarea cu Dentaș Tărtășești. Fotbalul există și prin suporterii lui “U”Cluj, totuși cea mai iubită echipă din Ardeal.

Echipele de tradiţie – de la FC Argeș la Farul Constanţa și până la Oţelul Galaţi – sunt în ligile de jos, dar nu mărunte. Nu vor fi însă pentru totdeauna aici. Și dacă este să ne mai luăm de la ceva speranţa, de aici se cuvine să începem. De la cei care nu și-au abandonat dragostea și au urmat-o prin subsoluri de clasament. De laoamenii care iubesc fotbalul, în ciuda a tot.

S-a răsturnat ceva în ordinea lumii noastre, au înflorit comunele din fostul Sector Agricol Ilfov și au apus echipele marilor orașe (cel mai recent, atât de dureros, Brașovul). S-au rătăcit – fie pierdute de aventurieri, fie prădate de tâlhari. Trăim, așadar, din plin efectele secundare ale Zeului-Ban-Prea-Ușor-Făcut, și de aceea cea mai importantă luptă care se dă acum este pentru revenirea la o minimă normalitate.

Să fim drepţi și să spunem că aceasta echiar mai importantă decât calificarea la Mondialul din Rusia (pe care, după experimentele Daum, n-o mai obţine, acum, nici Brâul Maicii Domnului). De aceea salut semnele de viaţă de prin cătunele unde au naufragiat echipele de tradiţie. Fotbalul fără tradiţie este, până laurmă, o simplă întrecere între bugetele cele noi.

Dar inima fotbalului nu e niciodată o problemă de contabilitate. Inima fotbalului românesc bate acum pe la Răcari și pe la Târgu Lăpuș, unde suporterii – ei, da, ei! – ţin aprinsă flacăra speranţei (e o expresie prăfuită?, nu-i nimic, important e că e adevărată). E important, desigur, și să știm care ne sunt fotbaliștii ce ne pleacă la export, pentru a nise întoarce în iarnă, convinși că a avut cineva ceva cu ei, gata oricum să-și relanseze carierele până la următoarea ofertă din Bulgaria.

Dar și mai important e să ne amintim că viaţa este totuși – cum frumos s-a scris pe zidurile Parisului, în mai 1968, cum frumos a nemurit vorba și acel romancier ceh – în altă parte.

Să ne amintim, așadar.

Comentarii (1)Adaugă comentariu

vasco (26 comentarii)  •  4 iulie 2017, 19:28

Da,fotbalul e in alta parte!Oriunde numai in Romania NU!