Andrei Crăciun

Freelancer nu înseamnă că poți scrie tot ce îți trece prin minte. Freelancer ești când îți pasă ce scrii. Poate prea mult

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Andrei Crăciun
Franța e Franța

În trena Primăverii de la Praga, s-a auzit pe culoarele puterii de la București o vorbă extraordinară. Ea a fost pusă în gura tovarășului Nicolae Ceaușescu, dictatorul. Și zice așa vorba aceea: Dumnezeu nu există, pentru că dacă ar exista […]

...

Cine merită titlul mondial?

FRANȚA. Chiar și cu Deschamps pe bancă, chiar și cu Pogba pe teren, Franța arată ca o campioană mondială la fotbal. Franța a dat Mondialului rusesc un chip. Este chipul adolescentului Mbappé, un Pelé al timpului nostru. Spre deosebire de […]

...

Care e problema cu Mondialul?

Rușii nu se opresc, ei nu se dau un pas înapoi, ei nu fac un pas la dreapta, un pas la stânga. Desigur, această gimnastică a pietonilor ruși duce deseori la umeri izbindu-se și cel puțin o dată am văzut […]

...

Nopțile albe ale prietenilor mei

Brazilienii au adus carnavalul în oraș, dar tinerii din Petersburg rămân sceptici și la carnaval și continuă să-și cânte la chitară baladele lor rusești din care se scurge spre pământ și spre cer deznădejdea. Ei cântă Kukușka lui Victor Țoi […]

...

Nu mai există echipe mari

Sunt la Sankt Petersburg. E ziua meciului dintre Rusia și zeul Salah, cel mai iubit fotbalist din lume (și alți egipteni ale căror nume nu se cunosc încă dincolo de Egipt). Știu că sportul, prin excelență un univers al imaginarului […]

...

Fotbalul e în altă parte

Cele mai bune vești pentru fotbalul românesc nu vin de la alba-neagra din mercato (în ficţiune, avem cele mai spectaculoase transferuri de pe mapamond), ci de pe stadioanele mici și foarte mici.

Permalink to Fotbalul e în altă parte
miercuri, 21 iunie 2017, 10:04

Se cuvine să nu ignorăm faptul că mai există viaţă în fotbalul nostru și dincolo de milioanele cu care se aruncă (din gură) în dreapta, și în stânga, dinspre Palatul latifundiarului și Turcia lui Șumudică și ţările arabe și tot așa.

Iar viaţa aceasta se găsește, de exemplu, la Răcari. Fotbalul există prin suporterii Petrolului din Ploiești blocând o comună dâmboviţeană la un meci de promovare în Divizia C. Chiar acolo, da!, la încleștarea cu Dentaș Tărtășești. Fotbalul există și prin suporterii lui “U”Cluj, totuși cea mai iubită echipă din Ardeal.

Echipele de tradiţie – de la FC Argeș la Farul Constanţa și până la Oţelul Galaţi – sunt în ligile de jos, dar nu mărunte. Nu vor fi însă pentru totdeauna aici. Și dacă este să ne mai luăm de la ceva speranţa, de aici se cuvine să începem. De la cei care nu și-au abandonat dragostea și au urmat-o prin subsoluri de clasament. De laoamenii care iubesc fotbalul, în ciuda a tot.

S-a răsturnat ceva în ordinea lumii noastre, au înflorit comunele din fostul Sector Agricol Ilfov și au apus echipele marilor orașe (cel mai recent, atât de dureros, Brașovul). S-au rătăcit – fie pierdute de aventurieri, fie prădate de tâlhari. Trăim, așadar, din plin efectele secundare ale Zeului-Ban-Prea-Ușor-Făcut, și de aceea cea mai importantă luptă care se dă acum este pentru revenirea la o minimă normalitate.

Să fim drepţi și să spunem că aceasta echiar mai importantă decât calificarea la Mondialul din Rusia (pe care, după experimentele Daum, n-o mai obţine, acum, nici Brâul Maicii Domnului). De aceea salut semnele de viaţă de prin cătunele unde au naufragiat echipele de tradiţie. Fotbalul fără tradiţie este, până laurmă, o simplă întrecere între bugetele cele noi.

Dar inima fotbalului nu e niciodată o problemă de contabilitate. Inima fotbalului românesc bate acum pe la Răcari și pe la Târgu Lăpuș, unde suporterii – ei, da, ei! – ţin aprinsă flacăra speranţei (e o expresie prăfuită?, nu-i nimic, important e că e adevărată). E important, desigur, și să știm care ne sunt fotbaliștii ce ne pleacă la export, pentru a nise întoarce în iarnă, convinși că a avut cineva ceva cu ei, gata oricum să-și relanseze carierele până la următoarea ofertă din Bulgaria.

Dar și mai important e să ne amintim că viaţa este totuși – cum frumos s-a scris pe zidurile Parisului, în mai 1968, cum frumos a nemurit vorba și acel romancier ceh – în altă parte.

Să ne amintim, așadar.

Comentarii (1)Adaugă comentariu

vasco (56 comentarii)  •  4 iulie 2017, 19:28

Da,fotbalul e in alta parte!Oriunde numai in Romania NU!

Comentează

Redacția GSP și echipa de investigații te invită să sprijini jurnalismul apăsând butonul DA!

Publicitatea pe net este vitală ca să putem produce în continuare investigațiile, știrile și faptele pe care le regăsești zilnic aici. Așa că avem nevoie de acceptul tău ca să-ți oferim, în continuare, jurnalism independent, în timp real și verificat.

Redacția GSP și partenerii noștri utilizează tehnologii precum cookies, profilare și prelucrare automata a datelor, pentru a personaliza către tine articolele și reclamele. Prin acceptarea cookie-urilor, ne ajuți să utilizam această tehnologie pe site și să ne finanțăm ziariștii. Ai posibilitatea să iei oricând altă decizie, printr-o simplă revenire pe site. Pentru detalii, te rugăm să citești Documentul de informare a utilizatorilor despre prezenta cookie-urilor pe site și Termenii de utilizare.

Da, sunt de acord