Andrei Crăciun

Freelancer nu înseamnă că poți scrie tot ce îți trece prin minte. Freelancer ești când îți pasă ce scrii. Poate prea mult

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Andrei Crăciun
Marea Tristețe

În viață nimic nu trebuie să ne mire – o știau și anticii de la Roma. Am avut milenii – toată eternitatea cunoscută – să ajungem la această înțelepciune, dar iată că tot n-am ajuns. Dimineața de după noaptea în […]

...

Identitate

Bine, adevărul e că nu e deloc așa de frumos. Identitatea asta de brand e, cum s-ar spune, cam ca apa sfințită: nici nu ajută, nici nu strică. Bine, poate chiar un pic mai rău: ca o tichie cu cap […]

...

Sfârșitul revoluției

A apus timpul revoluției olandeze. După ce s-a retras de la națională generația lui Robben, iată că nici antrenorii olandezi nu mai au căutare la vârf, pe continent. A mai rămas Bosz, dar și el este pe jumătate dat afară […]

...

Golden Boy

Kylian Mbappé este un fenomen, și fiind un fenomen se cuvine să îl privim totuși de aproape. Pe continentul nostru bătrân, două școli de comentarii deja îl dispută. E o dispută care merită, la rândul ei, atenție. Unu: în ciuda […]

...

Sânge

E cumplit de important ce a spus Gică Popescu în interviul acordat Gazetei (cum la fel e și ce n-a spus, mai ales despre carceră). Să rămânem însă la cele rostite: performanța înseamnă, mai ales, sacrificiu. Iar Gică Popescu are […]

...

Dilema de la Lisabona

Cum să îi explici unui străin ce se întâmplă în România, unde Steaua, campioana de altădată a Europei, a ajuns FCSB, care e și, totodată, nu mai e Steaua?

Permalink to Dilema de la Lisabona
miercuri, 5 aprilie 2017, 12:44

Rămâne o echipă de fotbal deposedată de numele ei aceeași echipă? Din România tocmai se dă, iată, acest uluitor răspuns, care nu e deloc teatru absurd: sigur că rămâne aceeași. Cu alte cuvinte, FCSB e tot Steaua, chiar dacă, în același timp, nu mai e.

Mă văd nevoit să fac aceste constatări de la Lisabona, unde mă aflu chiar în ziua marelui meci al Benficăi (pe care o iubesc) cu FC Porto (pe care nu-l iubesc). Încheiat, de altfel, cu un egal care doar amână deznodământul în campionatul campioanei Europei.

Merg mai departe și mă întreb ce s-ar întâmpla dacă – și abia acesta ar fi un delir al absurdului – Benfica Lisabona ar fi redenumită, de mâine, FCBL? Ar fi FCBL tot Benfica? Ar fi posibil același scenariu la Lisabona?

Știți, probabil, că Benfica este echipa cu cei mai mulți socios din lume. Carevasăzică, suporteri-asociați, suporteri care plătesc pentru existența lor comună într-un club, într-o istorie, într-o tradiție, într-un sens al vieții. La moartea marelui Eusebio, ziarele portugheze au scris cele mai dureroase ferpare din lume. Ele stau acum înrămate pe pereții tavernelor lusitane.

Nimic nou: Lisabona e, și ea, cel mai frumos oraș din lume. Tramvaiele galbene își înfruntă colinele, urmându-și destinul, din ele coboară portughezi între două vârste care intră în tavernele acestea și încep să lupte cu câte o girafă – o halbă de bere la un litru.

Literele ziarelor au uneori, cu anii, obiceiul să se aurească. Și sub aceste litere aurii, sub un Adio Regelui Eusebio, se poate ridica, în tihnă, întrebarea: ce ar fi dacă Benfica Lisabona ar deveni FCBL? Ce ar fi? Ce ar face milioanele sale de suporteri? Ce ar face un socio oarecare?

Dincolo de inițiale
Și pentru că Dumnezeul reporterilor există, chiar și al reporterilor care pun întrebările mici, deci esențiale, un socio chiar îmi conferă răspunsul: așa ceva nu poate exista! Seamănă cu acea mirare țărănească la întâlnirea cu o altă girafă, adevărată, dar e mai mult de atât. Uite că deși nu poate exista, la noi există!, îl combat.

Dacă ar fi superstițios, omul și-ar face acum semnul sfintei cruci și m-ar lăsa în plata Domnului. Dar nu! Portughezul e încredințat că Benfica sa (și a mea) e eternă. E limpede: aici nici nu există imaginația noastră în a jongla cu legea și legendele, nu există apetit pentru ce ar putea (sau nu) ascunde niște inițiale.

Când îți furi singur căciula
Intenționez să-l duc spre Pessoa, marele scriitor portughez, care nu a încetat a fi Pessoa, deși scria sub mai multe nume (și pe toate le-a făcut faimoase în literatură), dar nu gustă paranteza și mă dezarmează. Ce să le mai explici, deci, și străinilor? Când îți furi singur căciula se cheamă că mai ai căciulă? Românește, cam da. Dar acesta este un răspuns intraductibil. Mă retrag.

Dincolo de zidurile orașului se aude chemarea Atlanticului, iar eu îmi amintesc un fapt: a fost o vreme când singurul partid monarhist din România era tocmai Partidul Republican. Vremea aceea nu ne-a trecut.5

Comentarii (8)Adaugă comentariu

Luci J. (1 comentarii)  •  5 aprilie 2017, 18:20

Va rog sa imi permiteti sa va corectez: cei mai multi "socios" ii are de citiva ani Bayern München, cred ca si Barcelona a depasit Benfica la numărul de membri. Cu respect!

Burebista (9 comentarii)  •  5 aprilie 2017, 18:50

Eu nu inteleg cu un om nascut intr-o tara si traind in aceasta tara piata sa tina cu o echipa dintr-o alta tara... eu sunt nascut in Arad si am prins timpurile bune cu UTA, traiesc de foarte multi ani in Germania, si tot cu UTA tin atata timp cat va exista UTA... nu ma intereseaza nici Bayern München nici Leipzig, nici Wolfsburg... cu UTA am trait cele mai frumoase momente... astea sunt trairi si sentimente nascute si adancite in copilarie... nici un copil din Arad nu tinea cu Benfica sau Bayern sau mai stiu eu cine... in rest , articol destul de bun... tare aia cu Partidul Republican...

durden (9 comentarii)  •  5 aprilie 2017, 19:44

@Burebista Mie mi se pare mai lipsita de sens apropierea de echipele locale pt ca e conjuncturala. Adica tu tineai cu Universitatea daca erai din Cluj, cu Steaua daca erai din Bucuresti si tot asa. Nu era practic alegerea ta, ca nu alegi unde te nasti sau locuiesti. Insa iubirea adevarata pt fotbal si echipe (ca si pt domnisoare) nu are granite. De aceea e mai veridica

Anonim (46 comentarii)  •  5 aprilie 2017, 20:12

Poti avea o echipa de suflet in tara, dar si alte cateva in diverse tari; si eu sunt un suporter al Benficai (am vizitat stadionul si am vazut si un meci, incheiat tot cu un 1-1, dar contra unui club mult mai modest), insa imi plac si altele. Te atasezi, intr-un fel, de echipele oraselor pe care le vizitezi si in care ramai mai mult de o singura zi! A.

Anonim (46 comentarii)  •  6 aprilie 2017, 15:36

In legatura cu numele: clubul din Lisabona nu este sigurul cu numele de "Benfica". Mai mult, siglele sunt aproape identice, diferind doar initialele! Si atunci, despre ce vorbim? A.

Burebista (9 comentarii)  •  6 aprilie 2017, 16:13

Sunt de acord ca poti simpatiza cu alta echipa decat din orasul natal... poate m-am exprimat gresit... eu ma refer la faptul ca nu pot sa ma identific decat cu una ... trebuie sa existe ceva adanc in mine ceva care s-a intamplat in copilarie, ceva care ma face sa ma simt parte a unui grup compact, sa simt ca cel delanga mine simte la fel si celalalt de langa el si tot asa... un Stadion intreg... erau atunci intre 15-20000 de spectatori la fiecare meci ... era ceva ce nu am mai simtit nicaieri... nici macar in Germania, desi nr spectatorilir era de la 30000 in sus... intelegeti acum?

brod (2 comentarii)  •  7 aprilie 2017, 11:33

domnule articler, știu că Becali și echipa lui fac rating... din ce în ce mai puțin, dar încă mai mișcă. dar dacă prăduiala pe care același Becali a început-o asupra Armatei cu niște terenuri continuă cu palmaresul și numele unei mari echipe, iar legea confirmă acest lucru... îmi pare, rău, dar ar trebui să rămâneți fără clientul-vedetă care ține loc de fotbal. iar faptul că niște gradați mari din MApN vor să dea de pământ cu eminentul și perseverentul jurist florin Talpan, pentru că... a deranjat inamicul (căci asta este Becali pentru Armată) arată nimic altceva decât TRĂDARE din partea unor capui ai Armatei Române. cum credeți că s-ar comporta aceiași indivizi în fața „dărniciei” financiare a lui Putin? este treaba dv. și a prestigiului profesional de care vă bucurați, dacă vă declarați susținător al lor. sper că pe gratis.. adică doar din naivitate.

Gabone (1 comentarii)  •  9 aprilie 2017, 22:07

Tu esti ziarist să iti pui intrebări retorice, de genul ”ce ar fi dacă..nu stiu ce si nu stiu cum”. Esti ziarist să explici, să găsesti adevărul, să răscolesti, Ce treabă are Steaua (un club fondat de armata comunistă sovietizată in 1947) cu Benfica Lisabona, club cu o istorie de 110 ani? Cine detine palmaresul Ripensiei Timisoara (mama lui Stefan cel Mare?). Dacă palmaresul nu este dat de continuitatea sportivă si este o valoare detinută juridic, inseamnă că palmaresul poate fi tranzactionat, poate fi licitat, vândut si cumpărat. Oricine poate să cumpere titlurile pitestiului, craiovei, chinezului sau cupele româniei. Ai probleme financiare scoti două-trei titluri de campion la vânzare. Nici un ziarist din România nu a pus intrebarea: De ce juristul clubului armatei Steaua a făcut gălăgiei fantastică pentru un logo la care se renuntase benevol in 1990. In 1990 Steaua a renuntat la acea emblemă ”istorică” pe care a inlocuint-o cu ”vulturul curentat”.. Dacă vorbim de istorie...ce istorie? Istoria eliminării lui Kuusisi Lahti, MTK Budapest, Honved Budapest, BK Vejle si a zecilor de titluri trucate luate cu japca si cu fotbalisti ”mobilizati”? sau istoria eliminarii Valenciei, Ajaxului, Lens, Standard Liege si a celor 12 meciuri consecutive din Cupa UEFA?