Andrei Crăciun

Freelancer nu înseamnă că poți scrie tot ce îți trece prin minte. Freelancer ești când îți pasă ce scrii. Poate prea mult

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Andrei Crăciun
Zenit

Mircea Lucescu (72 de ani, în iulie) a avut un sezon complicat în Rusia – nu îl sfârșește bine. Dar nici nu este acesta zenitul carierei sale, nu a atins culmea dincolo de care nimic nu mai poate să înceapă. […]

...

Forma din aprilie

„Aprilie e cea mai crudă lună a anului, scoţând la iveală liliacul din pământul mort, amestecând memoria cu dorinţa”, așa a lăsat scris T.S. Eliot în „Țara pierdută”, încă de la 1922. E adevărat, cum să nu aibă poeții dreptate?, […]

...

Dilema de la Lisabona

Rămâne o echipă de fotbal deposedată de numele ei aceeași echipă? Din România tocmai se dă, iată, acest uluitor răspuns, care nu e deloc teatru absurd: sigur că rămâne aceeași. Cu alte cuvinte, FCSB e tot Steaua, chiar dacă, în […]

...

Danemarca: decisiv și relativ

Așteptăm meciul cu Danemarca de la Cluj ca pe o concluzie, fiindcă el ne poate lua dreptul la speranță. Dacă nu învinge, România va depăși douăzeci de ani de când nu a mai atins un Mondial de fotbal.Vom mai păstra, […]

...

Beția

La echipa care obișnuia să fie Steaua București se întâmplă ceva care e mult dincolo de fotbal. Dintr-o beție cu alcool, precum se știe, te mai poți totuși trezi, însă sunt pe lume alte vicii incompatibile cu performanța. La echipa […]

...

Dureri ca aceasta zidesc o națiune

Dinspre Rio ne parvine incredibila știre că stadionul Maracana arată deja ca și cum ar fi fost abandonat

Permalink to Dureri ca aceasta zidesc o națiune
miercuri, 11 ianuarie 2017, 10:15

Carlos Heitor Cony n-a murit. El n-a fost dărâmat de tristețe, el se îndreaptă categoric spre nouăzeci și trei de ani și încă scrie. Carlos Heitor Cony este un ziarist și un scriitor brazilian – să păstrăm această formulă, căci clișeele sunt bune, deși, în cazul său, granițele dintre cele două meserii au fost întotdeauna fragile.

Pe 16 iulie 1950, Brazilia a pierdut, la Uruguay, Cupa Mondială la Fotbal. Juca acasa, pe un stadion enorm, cum nu mai fusese altul înainte. Și numele acelui stadion era Maracana.

Carlos Heitor Cony este cel care a scris aceste cuvinte: „Supravieţuitorii acelei după-amieze au crezut că nu vor mai fi vreodată fericiţi. Ce s-a întâmplat pe 16 iulie 1950 merită un monument, ca eroul necunoscut. Dureri ca aceasta zidesc o naţiune”. Aceste cuvinte au fost scrise pe vremea când un om încă putea fi legat de un om într-o națiune.

Dar au tot trecut deceniile. Iar Maracana a trăit în ritmul tot mai puțin înțeles de supraviețuitorii zilei de 16 iulie 1950. Lumea, totuși, s-a schimbat îngrozitor, iar visele au ieșit din modă. Și până acum uite că Marcana a supraviețuit, aproape miraculos.

Arena a fost în avangarda corupției care a însoțit Mondialul Brazilian (mai țineți minte că acum trei ani?; mai țineți minte Brazilia-Germania 1-7?…) și Jocurile Olimpice de la Rio (mai țineți minte că acum șase luni?…). Costurile renovării sale i-au scos din minți pe brazilienii cinstiți și i-au adus în stradă. Maracana a găzduit, totuși, Deschiderea și Închiderea Jocurilor.

Iar acum – chiar acum! – veștile care ne vin dinspre Rio arată un stadion aproape abandonat, luat în stăpânire de pisici. S-au scris reportaje ample, mai ales în presa de limbă portugheză și în presa de limbă spaniolă. Se trag semnale de alarmă, se exprimă o tulburătoare revoltă, se indică vinovați. Cum să fie Maracana abandonat așa, ca o imensă fabrică de care nu mai e nevoie? Ce s-a întâmplat cu durerea care a zidit o națiune?

Cred în destinul stadionului Maracana (chiar așa, știați că, de la jumătatea anilor ’60, el poartă, în acte, numele unui alt gazetar – Mario Rodrigues Filho?; și cine își mai botează stadioanele cu nume de ziariști?).

Cred că în destinul său se pot citi semnele timpului. Cred că ne îndreptăm către un viitor în care din legende va rămâne doar puterea lor de a genera profit.

Este soarta investițiilor necugetate să ajungă ruine în state care nu se îngrijesc rezonabil de banii contribuabilului, cunoaștem. Dar aici e vorba de altceva, pentru numele lui Iisus de pe Corcovado – aici e vorba de Maracana!

I s-a spus cândva templul sacru al brazilienilor, căci fotbalul a fost cândva mai important decât religia. Acum, și fotbalul, și religia au pierdut finala cu atotputernicul Zeu-Ban.

Să nu uităm ziua de 16 iulie 1950. Durerea aceea. A trecut?

Comentarii (2)Adaugă comentariu

Anonim (40 comentarii)  •  13 ianuarie 2017, 17:43

Ar fi foarte trist ca aceasta arena, care a gazduit meciuri memorabile si a fost refacuta cu sacrificii pentru WC 2014 sa dispara sau sa fie lasata in paragina! Asta se poate intampla cu Stadionul BNR, nu insa si cu Maracana! A.

BarfaDeTeatru (4 comentarii)  •  15 ianuarie 2017, 21:54

Este o mica problema a Brazilienilor care o sa repare, dar nu ii opreste in a produce fotbalisti din investitiile pe care le fac la cluburile de TRADITIII de cand sa inascut. La o societate care Romania, ce faceti de lasati fel si fel de ne-educati sa bage capul in fata, si uite acum culegem roadele FALIMENTULUI din Fotbalul Romanesc. Ati tolerat ***, *** si sa va scoateti ochii unii la altii in stil prostesc, si acum va plangeti de starea in care este Fotbalul Romanesc, si mai aveti tupeu in a DISTRAGE ATENTIA de la fcsb, mafia becali, mafia frf/lpf, etc... in scoate de articole/bloguri de prin Tari ca BRAZILIA despre "ceva mici probleme deale lor"? NU VA ESTE RUSINE. Societati ca BRAZILIA, daca au chef se revolta si isi revin instant PENTRU CA SUNT UNITI, la ROMANII de corupti de fel si fel de rusoviti si kgb'isti cu nume conspirative inca se lasa sa fie furati...dupa care isi mai fura si caciula unuia altuia ca prostii!!!! RUSINE!!!!

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.