Andrei Crăciun

Freelancer nu înseamnă că poți scrie tot ce îți trece prin minte. Freelancer ești când îți pasă ce scrii. Poate prea mult

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Andrei Crăciun
Cum așteptăm nemții

Pentru masochiștii care iubesc încleștările din fostul Sector Agricol Ilfov, s-a desfășurat clasicul Clinceni-Voluntari, încheiat cu tradiționalul 1-0, de data aceasta pentru Voluntari. A fost o partidă la capătul căreia comentatorii ar fi avut nevoie de consiliere psihologică.

Mașinăria de […]

...

Unde a dispărut zâmbetul?

La ora la care pleacă spre tipar aceste rânduri, Liverpool e încă pe locul 7 în Premier League, are, așadar, un sezon mizerabil. S-ar mai putea salva cucerind Champions League, dar e improbabil, fiindcă Bayern München sau Manchester City sunt, […]

...

Primăvara românilor

O primăvară europeană este o unitate de măsură valoroasă. Unde ne aflăm? Aici: avem o mână de români în elită. Restul sunt vorbe.

În Champions League stăm atât de rău încât dacă nu întoarce Juventus rezultatul de la Porto riscăm […]

...

FCSB nu e Steaua, e un talcioc

Mai e în plină desfășurare și telenovela Buziuc, dar asta până mâine se va uita

Victorie grea și chinuită, așadar, pentru echipa celor patru consoane. E o greșeală aici. De fapt, trăim mai multe confuzii. Prima: FCSB nici nu este […]

...

Epilog la cazul Colțescu

Colțescu n-a fost rasist, dar a fost cu siguranță neinspirat, se putea exprima mai elegant și n-ar mai fi ajuns să poarte deja, chiar dacă nedrept (spun uefajudecătorii), o etichetă. De ce să ajungi totuși aici?

O problemă de vocabular

[…]

...

Zero

Cândva am auzit de la un intelectual bucureștean o profeție: vom deveni o colonie a Kazahstanului. Am râs, dar…

Permalink to Zero
sâmbătă, 15 octombrie 2016, 9:53

Eram, în urmă cu aproape douăzeci de anotimpuri, în plin interviu, în camera de lucru a lui Tudor Vianu. Fiul său, medicul Ion Vianu, nici măcar octogenar pe-atunci (optzeci și doi de ani, acum), redutabil psihiatru, trăit jumătate de viață în Elveția, râde. E tot râsul nostru românesc: și amar, și terapeutic.
Cum vede viitorul economic al țării noastre? (întrebare de gazetar, ce vreți?!). Ion Vianu râde și îmi spune exact aceste cuvinte: vom deveni o colonie a Kazahstanului. Glumește? Nu, nu glumește.

Profețește: dacă nu are loc o resurecție a proiectului românesc, atunci…  Acum râd eu, dar…
Am văzut tot meciul de la Astana cu gândul la cuvintele lui Ion Vianu, căci sunt încredințat că e unul dintre ultimii intelectuali lucizi din orașul București, am văzut tot meciul de la Astana gândindu-mă la această ipoteză de lucru: chiar așa, domnule, nu e prea mult?…

Nu e: Kazahstanul modern a crescut, ca o enormă tichie financiară, peste o subdezvoltare veche. Da: acolo, iarba e artificială, cum și din progres se înțelege deocamdată, mai degrabă, opulența. Dar ceea ce refuzăm să vedem, orbiți pe insula noastră de latinitate din marea slavă: Kazahstanul este o întindere enormă (faceți efortul să priviți o hartă: e o țară cât orice mare țară europeană!), care are și resursele și voința de a cuceri.

Și nici în fotbal nu e altfel: nu e vorba doar că s-au strâns unsprezece bărbați arțăgoși care îi lasă pe ai noștri cu fracturi de piramide nazale. E altă vorbă: Kazahstanul tot crește (da, ne-au furat și arbitrii și hoții de portofele, da, s-a recurs la practici ex-sovietice), chiar dacă haotic, în timp ce România – de zeci de ani, deja – se prăbușește în autosuficiență și fudulie de două parale. Răul ne e, așadar, interior.

Iar strict pe iarba falsă, am făcut un meci nul. România n-a jucat nimic, fotbaliștii au fost cu gândul la prezervarea integrității corporale. Firește că exagerez, ceea ce nu înseamnă că nu e adevărat.

La Erevan am trăit o stare de grație, deci de excepție, la Astana terenul era așa cum era, iar vremea așijderea. Dar astea nu sunt scuze – de când e realitatea dură o scuză? Vom câștiga noi această grupă care deja s-a complicat? E în stare Daum să ne ducă după douăzeci de ani la un Mondial? Răspunsul e mai degrabă nu.

Și atunci, ce rămâne de pe urma acestui tehnician al cărui principal merit pare, deocamdată, acela de a nu fi român? Rămâne curajul de a forța începuturile internaționale pentru doi viitori mari fotbaliști (în înțelesul românesc al măreției): Romario Benzar și Răzvan Marin. Nu e mult, dar – după epocile întunectate Piți-Puiu – nici puțin nu e. Benzar și Marin îi vor supraviețui la lot lui Daum.

Totuși, cum se vor rezolva problemele de fond ale fotbalului românesc? Singurul răspuns ne vine tot de la Hagi: cu generații crescute în respect pentru muncă. Toate celelalte drumuri ne păstrează în cercul vicios.
Suntem – și trebuie scris răspicat, cât încă nu am coborât și mai departe – la zero. Ze-ro! Încă o dată, ca să rămână: firește că exagerez, ceea ce nu înseamnă că nu e adevărat.

Comentarii (9)Adaugă comentariu

durden (19 comentarii)  •  15 octombrie 2016, 14:22

Inteleg ce spui,ai dreptate in principiu.dar sa nu cadem extrema de a invidia tari asiatice cu zgarie nori si popor la limita saraciei

Mioriticul (2 comentarii)  •  15 octombrie 2016, 15:36

Zero absolut e impossibil de Atoms (principiul al treilea al termodinamicii :)

Mioriticul (2 comentarii)  •  15 octombrie 2016, 15:36

*atins

WAX (2 comentarii)  •  15 octombrie 2016, 19:15

zero barat .

Burebista (13 comentarii)  •  16 octombrie 2016, 1:03

Meciul asta imi aminteste de timpul in care jucam in Onoare si Promotie si aveam deplasari la Padureni sau mai stiu eu prin ce coclauri... cu araturi si gazdele ce intrau la rupere la orice menge cu arbitrii ce nu aveau curaj sa vada... cu spectatori beti manga... e vorba de anii 88-90... stiu si altii foarte bine care au jucat atunci in ligile astae... as fi vrut sa joace si buza si nea ovi si alti viteji in conditiile date...

Petrache (4 comentarii)  •  16 octombrie 2016, 5:25

Domnule Craciun, daca erai matale pe teren si aia voiau sa-ti rupa oasele, ce faceai? Te sacrificai pentru patrie si partid si te alegeai cu o comotie cerebrala si cateva luni in ghips, nu-i asa? Eroism stahanovist, tovarasi! Mancand seminte in fata televizorului, e tare usor de castigat meciuri de fotbal.

ovidiu_3003 (104 comentarii)  •  16 octombrie 2016, 11:52

Bucurestiul e o suburbie a Astanei ...

vasco (76 comentarii)  •  18 octombrie 2016, 12:10

Exemplul cu Hagi e putin neadevarat,Hagi ar trebui sa invete el insusi sa rspecte si munca cinstita a altora si ca face o greseal atunci cand chiar se crede rege si cine nu-i de acord cu el comite lezmajestate....

Anonim (58 comentarii)  •  20 octombrie 2016, 16:37

Cu aproape 2,725 mil Km patrati, Kazahstan este de peste doua ori mai mare decat primele 3 puteri economice europene (nu ma refer la Rusia, ci la Germania, Marea Britanie si Franta)!! A.

Comentează