Ceea ce rămâne

Astra, Alibec, Leicester, Ranieri, Liverpool, Villa, Benzema, Şahtior. Un an de poveste - mai bun decât l-am scris noi

Cronicar fără frontiere, am părăsit Palestina şi trimit aceste rânduri spre redacţia Gazetei din drumul către Moscova. Aş putea striga, cehovian, pe străzi: la Moscova, la Moscova! Mă cenzurez. Citesc un articol de presă scrisă din care sunt informat că în acest oraş locuiesc sute de campioni olimpici. Da, ştiu, dopajul şi aşa. Sunt totuşi sute de oameni!, am şanse să mă întâlnesc cu ei pe stradă, ca altădată în Havana, Cuba, unde, tot aşa, când făceau bulevardele un colţ aştepta un campion olimpic, adevărat sau fals, să îţi vândă o poveste.

Şi e aproape Franţa. Urmează Campionatul European de fotbal, care se va desfăşura totuşi, chiar dacă ştim de la Graham Greene, scriitorul, că natura umană nu funcţionează în alb şi negru, ci în gri şi negru. Urmează Franţa, chiar dacă va fi gri. ISIS nu va învinge, nu poate să învingă. Întunericul va pierde partida. Şi e aproape Rio de Janeiro. E aproape Brazilia. Şi ce rămâne din acest sezon, măcar fotbalistic vorbind?

Rămâne Şumudică şi rămâne Alibec şi rămâne această minune de la Giurgiu, care ţine mai mult de o stare de spirit. Euforie. Acesta este cuvântul.

Rămâne regretul că nici în acest an Ianis Hagi… Şi rămâne regretul că nici puşcăria nu a oprit becalizarea ţării noastre. România e totuşi ţara în care s-au organizat funeralii naţional-televizate pentru alde Fane Spoitoru, interlopul.

Şi rămâne Leicester City, şi aceasta este povestea care se va spune peste ani. Rămâne Claudio Ranieri renunţând, temporar, la superstiţii. Eu niciodată nu am râs de o superstiţie la om. Eu ştiu că inima şi mintea omului funcţionează altfel, mai bine, după împlinirea acestor ritualuri atât de intime, de personale, de absurde, de iraţionale, de necesare. Şi rămâne numele acestui patron de la Leicester City, pe care suntem, iată, obligaţi să îl învăţăm: Srivaddhanaprabha. Rămâne retrogradarea lui Aston Villa. Rămâne nebunia frumoasă de la Liverpool şi rămâne Şahtiorul lui Mircea Lucescu, incredibil, între primele opt echipe ale Europei, în contra războiului şi a tuturor pronosticurilor.

Rămâne Gabriel Omar Batistuta fericit că va fi depăşit de Leo Messi în clasamentul golgeterilor naţionalei Argentinei, mulţumit că e depăşit de un om de pe o altă planetă. Rămâne acest sfârşit de sezon cu un Leo Messi excesiv de uman. Rămâne răzbunarea golanului Karim Benzema, strălucind la Madrid. Rămân, inestetice, baricadele lui don Diego Simeone. Rămâne Parisul fără Liga Campionilor şi Juventus dominând Italia, chiar când, în iarnă, ca interist incurabil, speram că s-a isprăvit, dar atunci greşeam…