Andrei Crăciun

Freelancer nu înseamnă că poți scrie tot ce îți trece prin minte. Freelancer ești când îți pasă ce scrii. Poate prea mult

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Andrei Crăciun
Cum așteptăm nemții

Pentru masochiștii care iubesc încleștările din fostul Sector Agricol Ilfov, s-a desfășurat clasicul Clinceni-Voluntari, încheiat cu tradiționalul 1-0, de data aceasta pentru Voluntari. A fost o partidă la capătul căreia comentatorii ar fi avut nevoie de consiliere psihologică.

Mașinăria de […]

...

Unde a dispărut zâmbetul?

La ora la care pleacă spre tipar aceste rânduri, Liverpool e încă pe locul 7 în Premier League, are, așadar, un sezon mizerabil. S-ar mai putea salva cucerind Champions League, dar e improbabil, fiindcă Bayern München sau Manchester City sunt, […]

...

Primăvara românilor

O primăvară europeană este o unitate de măsură valoroasă. Unde ne aflăm? Aici: avem o mână de români în elită. Restul sunt vorbe.

În Champions League stăm atât de rău încât dacă nu întoarce Juventus rezultatul de la Porto riscăm […]

...

FCSB nu e Steaua, e un talcioc

Mai e în plină desfășurare și telenovela Buziuc, dar asta până mâine se va uita

Victorie grea și chinuită, așadar, pentru echipa celor patru consoane. E o greșeală aici. De fapt, trăim mai multe confuzii. Prima: FCSB nici nu este […]

...

Epilog la cazul Colțescu

Colțescu n-a fost rasist, dar a fost cu siguranță neinspirat, se putea exprima mai elegant și n-ar mai fi ajuns să poarte deja, chiar dacă nedrept (spun uefajudecătorii), o etichetă. De ce să ajungi totuși aici?

O problemă de vocabular

[…]

...

Palma

În timpul în care i se ridică ode lui Robert Lewandowski și mașinăriei-de-fotbal- Bayern München, m-aș întoarce în anii '50, într-un meci de juniori în care un puști a primit o palmă

Permalink to Palma
miercuri, 30 septembrie 2015, 11:26

Istoria fotbalului este nu doar subtilă, ci și în mare parte prea puțin cunoscută și mai ales înțeleasă. Se va ști pentru totdeauna că în toamna anului 2015 polonezul Robert Lewandowski a marcat cinci goluri (o palmă întreagă!) în doar nouă minute în poarta nefericiților de la Wolfsburg, dar numele celui care nu le-a parat va fi uitat, căci așa este viața – crudă, cumplită, nedreaptă cu cei care primesc cinci goluri în nouă minute.

Se va mai ști că apoi, peste doar cîteva zile, Robert Lewandowski a reușit o altă dublă, ajungînd astfel la 101 goluri în Bundesliga. Se va cunoaște și că Bayern München a început campionatul cu șapte victorii din șapte posibile, palmares care cunoaște un precedent, stabilit, desigur, tot de bavarezi – urmează meciul cu Borussia Dortmund, iar recordul poate fi doborît, și cine ar îndrăzni să se minuneze?

Ce nu se mai știe însă cu exactitate este cine l-a pălmuit pe Franz Beckenbauer în 1959 sau poate că în 1958, într-un meci dintre juniorii lui SC München 06 și TSV 1860 München. Căci vedeți dumneavoastră, într-un meci de juniori din anul 1959 sau poate că din 1958, un puști a primit o palmă. La el în suflet, puștiul acela bătuse deja palma pentru totdeauna cu TSV 1860 München, echipa pe care o iubea și la care urma să-și joace întreaga carieră, conform viselor copilăriei, echipa care deja îl curtase, într-un preludiu al unui destin care se anunța fabulos.

Puștiul acela crescuse într-un cartier de proletari, ca fiu al unui poștaș și al unei mame casnice. Puștiul acela era Franz Beckenbauer. A fost pălmuit pentru că intra prea dur la adversarii lui. Și Franz Beckenbauer n-a mai mers la TSV München 1860 și istoria s-a schimbat radical, căci puștiul i-a luat cu el pe alți doi colegi – Sepp și Gerd. Și Sepp era Maier și Gerd era Müller și de la palma aceea s-a născut Bayern München așa cum îl cunoaștem astăzi, căci ce ar fi Bayern München, chiar și astăzi, în plină epocă Pep Guardiola, fără Franz Beckenbauer, fără Sepp Maier și fără Gerd Müller?

Mă interesează acea palmă așa cum mă interesează orice răscruce în trecerea timpului. Informațiile cu privire la cel care l-a pălmuit pe Franz Beckenbauer sînt contradictorii. Unii spun că ar fi fost un adversar, alții că însuși un conducător al lui TSV München 1860, înnebunit, ar fi coborît pe gazon ucigînd o legendă.

Franz Beckenbauer însuși n-a spulberat niciodată misterul, și e mai bine că nu l-a spulberat, fiindcă așa putem să ne gîndim că ar fi putut fi oricine, orice anonim, oricine!, așa o să avem, poate, grijă să nu lovim niciodată pe nimeni, chiar dacă noi nu mai sîntem juniori undeva la marginea unui oraș mai degrabă industrial, chiar dacă…
Pe portarul lui Wolfsburg îl cheamă Diego Orlando Benaglio. Pe 8 septembrie 2015 a împlinit treizeci și doi de ani. Este elvețian.

Comentarii (4)Adaugă comentariu

doe_ro (1 comentarii)  •  30 septembrie 2015, 12:20

Si Mainz a plecat cu 7 victorii din 7 meciuri. Era echipa cu Schurrle si Holtby, cu Tuchel antrenor cred.

Tudor (1 comentarii)  •  30 septembrie 2015, 19:06

Buna ziua! Sunt mare fan al editorialelor dumneavoastra, iar acesta nu face exceptie. Cred insa ca ati fost prea fin la final(cel putin pentru mine) cand ati mentionat de Diego Benaglio. Daca ati avea bunavointa de a ma elucida, as aprecia enorm. Numai bine!

Catalin (2 comentarii)  •  6 octombrie 2015, 2:35

Elvetian si fostul titular al nationalei.
Eu cred ca Diego Benaglio merita mentionat doar in treacat ca „beneficiar final” al celor 5 goluri. Cei care trebuie amintiti cu litere mari sunt cei 10 fraieri care l-au pus in aceasta postura ingrata pe portar: restul echipei VfL, ale caror creiere au prins din schimbarea facuta de Guardiola doar prima parte, scoaterea lui Bernat. De aici incolo ei au crezut ca FCB joaca oarecum in 10, numai asa se explica totala ignorare a lui Lewandowski.
Ca despagubire pentru Benaglio, colegii ar trebui sa-i faca menajul si cumparaturile cel putin pana la finalul sezonului.

Catalin (2 comentarii)  •  6 octombrie 2015, 2:39

Am un articol dintr-o editie speciala Kicker, Legenden und Idole, dedicata lui Beckenbauer la 70 de ani, care ti-ar face placere, elucideaza chiar misterul palmii.
Cum sa ti-l trimit (scanat)?

Comentează