Andrei Crăciun

Freelancer nu înseamnă că poți scrie tot ce îți trece prin minte. Freelancer ești când îți pasă ce scrii. Poate prea mult

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Andrei Crăciun
Cum așteptăm nemții

Pentru masochiștii care iubesc încleștările din fostul Sector Agricol Ilfov, s-a desfășurat clasicul Clinceni-Voluntari, încheiat cu tradiționalul 1-0, de data aceasta pentru Voluntari. A fost o partidă la capătul căreia comentatorii ar fi avut nevoie de consiliere psihologică.

Mașinăria de […]

...

Unde a dispărut zâmbetul?

La ora la care pleacă spre tipar aceste rânduri, Liverpool e încă pe locul 7 în Premier League, are, așadar, un sezon mizerabil. S-ar mai putea salva cucerind Champions League, dar e improbabil, fiindcă Bayern München sau Manchester City sunt, […]

...

Primăvara românilor

O primăvară europeană este o unitate de măsură valoroasă. Unde ne aflăm? Aici: avem o mână de români în elită. Restul sunt vorbe.

În Champions League stăm atât de rău încât dacă nu întoarce Juventus rezultatul de la Porto riscăm […]

...

FCSB nu e Steaua, e un talcioc

Mai e în plină desfășurare și telenovela Buziuc, dar asta până mâine se va uita

Victorie grea și chinuită, așadar, pentru echipa celor patru consoane. E o greșeală aici. De fapt, trăim mai multe confuzii. Prima: FCSB nici nu este […]

...

Epilog la cazul Colțescu

Colțescu n-a fost rasist, dar a fost cu siguranță neinspirat, se putea exprima mai elegant și n-ar mai fi ajuns să poarte deja, chiar dacă nedrept (spun uefajudecătorii), o etichetă. De ce să ajungi totuși aici?

O problemă de vocabular

[…]

...

Poveste despre dragoste și trufie și umbre

Vedeți dumneavoastră, fotbalul este, în primul rînd, o poveste. De aceea se poate povesti, de aceea se povestește, de aceea îl iubim, de cînd încă aflăm ce este iubirea și ce este trădarea și ce este fericirea, de aceea îl iubim pînă la sfîrșit.

Permalink to Poveste despre dragoste și trufie și umbre
miercuri, 20 mai 2015, 9:41

Tocmai s-a încheiat un timp cu multe povești în fotbal. A fost întîi de toate (nu scriu deasupra tuturor, fiindcă, îmbătrînind, sînt tot mai neatent la ierarhii) retragerea lui Steven Gerrard de pe „Anfield”. A fost o despărțire adevărată și emoționantă și pură, ca un sentiment primordial. Oamenii din Liverpool sînt, îndeobște, specialiști în sentimentele primordiale. Puteți asculta, în acest sens, oricare dintre albumele formației „The Beatles”. Dacă nu ar fi rușinos, aș menționa și acest adevăr de telenovelă: am plîns pe ultimul „You will never walk alone”. Am plîns tot ce era de plîns. Iubesc Liverpool de cînd am înțeles ce se cîntă pe „Anfield”. N-am fost niciodată pe „Anfield”. Sîntem oameni în toată firea, unii sîntem cît se poate de bărbați, și uite că vine despărțirea de Steven Gerrard și plîngem ca niște copii, și plîngem ca la un adevăr insuportabil care ne este dezvăluit prea devreme. Fotbalul este o poveste despre dragoste. Fotbalul este o poveste despre încheieri.

Echipa de fotbal Paris Saint-Germain a cîștigat titlul de campioană în Franța. Și ziariștii au scris tot despre Zlatan Ibrahimovici. Este al doisprezecelea titlu de campion al suedezului în ultimul deceniu și jumătate. Desigur, asta lui Ibra i se va părea puțin. El este un trufaș. E rău să fii un trufaș? Nu e rău, e ridicol. Dar e ridicol doar cînd nu ai nici un motiv. Zlatan Ibrahimovici are toate motivele să fie trufaș și exaltat și nebun. El e cel mai bun. E o observație statistică și sentimentală, dar – așa cum am precizat deja – ierarhiile nu mai contează. Cîndva, după ce se va autoproclama Dumnezeu, Zlatan însuși va atinge, poate, această înțelepciune. Această poveste este însă povestea lui – și cine sîntem noi, să nu o consemnăm? Fotbalul este o poveste despre trufie.

În România, fotbalul este, în acest sfîrșit de sezon și poate chiar de lume, o poveste despre umbre, despre acele cotloane unde oamenii se ascund ca să înșele, despre acele colțuri în care se discută în șoaptă, este o poveste despre speranțe mici și mijlocii și trucate. Așa este – dar este povestea noastră, atît de intim și de dureros și de profund a noastră.

Comentarii (9)Adaugă comentariu

radu (2 comentarii)  •  20 mai 2015, 11:19

Unde e legatura dintre legenda Gerrard si mizeria din campionatul nostru ? Vrei sa comparam faptul ca Gerrard a calcat pe o minge la meciul cu Chelsea din sezonul trecut si acolo s-a pierdut un campionat fara ca nimeni sa-i reproseze ceva cu mult injuratul Astafei de la noi.Sau cu Ibrahimovici care nu a facut nici un meci de doamne ajuta in Champions League sau la natinala Suediei ?

athos (1 comentarii)  •  20 mai 2015, 11:43

MULTUMESC pentru articol si in special pentru vorbele frumoase si adevarate legate de Liverpool si Steven Gerrard. Liverpool poate nu are jocul Barcelonei ..Liverpool poate nu are stralucirea REALULUI, Liverpool poate nu castiga trofee precum Chelsea ….dar Liverpool FC reprezinta REFUGIUL unor oamenii care au nevoie de Sentimente si Emotii …..YNWA.

Ionuţ c (1 comentarii)  •  20 mai 2015, 13:20

Frumos, trist si adevărat…!!!!

Silviu Dumitru (4 comentarii)  •  20 mai 2015, 14:12

@ A.C. Jos palaria in ceea ce il priveste pe Gerrard. O curiozitate: de ce scrieti: „Sintem”?

Dan (1 comentarii)  •  20 mai 2015, 14:45

steve gerrard gerrard
he can pass
forty yards
hes big and hes
f**ing hard
stave gerrard gerrard

Steve Gerrard, Gerrard
he’ll pass
the ball 40 yards
he’s better
than Frank Lampard
Steve Gerrard,
Gerrard

Steven Gerrard is a f*ucking goal
machine, a f*ucking goal machine, a
f*ucking goal machine!(repeat)

steve gerrard gerrard,
he,ll
score a goal from 40 yard, hes scouse
and he f***ing hard
steve gerrard
gerrard

He’s big
He’s Hard
He’s
better than Lumpard
Steve
Gerrard
Steve Gerrard

STEVIE G!
STEVIE G!
STEVIE
G!
STEVIE G!
LOOK WHO
WE’VE GOT CHELSEA!
STEVIE G! STEVIE G!

Who put the ball in the blue sh*tes net?
Who put the ball in the
blue sh*tes net?
who put the ball
in the blue sh*tes net?
Super
Steven Gerrard

Alcide (2 comentarii)  •  20 mai 2015, 15:21

salut…
din ’77 sufar, plang si ma bucur pentru Liv’pool…, astept si eu ziua in care o sa ajung pe Anfield. Gerrard pleaca acum, insa inaintea oricui clubul este mai presus…, poate era mai bine pentru el sa plece acum vreo 2 ani. Au plecat si au venit multi jucatori.. am suferit pt Neal, McDermott, KK…, King Kenny, Rush, J. Barnes…. Torres, Suarez, Stevie si-a facut treaba sa-l aplaudam!

dac.impielitzat (21 comentarii)  •  20 mai 2015, 17:45

oi! da’ nu prea inteleg ce varza ai facut in articolul asta. ai pus laolalta si pe Gerrard si pe Zlatan si mizeria de la noi care hai sa fim serios nu este fotbal. e orice altceva, numa’ fotbal nu mai e.
fotbalul e tot ce ai enumerat tu pe-acolo. insa nu e mizerie.
sa ne intoarcem la Gerrard… mare fotbalist. greu sa mai apara unul ca el. da, fara glezna lu’ Messi sau a lu’ Ronaldo, insa un fotbalist 100%, pur.
nici eu nu am ajuns pe Anfield desi am „prieteni” pe-acolo insa nu am plans deloc la retragerea lui, de ce sa plang, asta e viata, asa e viata, 100%, m-am bucurat si sunt recunoscator ca a existat un Gerrard, ca inca mai exista si probabil va mai influenta in vreun fel fotbalul. Mare jucator, mare! O bucurie.

Abel (1 comentarii)  •  20 mai 2015, 18:35

Articolul e decent. Dar trebuie spus ca John Lennon si Paul McCartney au fost suporteri declarati ai lui Everton, nu ai lui LFC!

ing.CPV (2 comentarii)  •  21 mai 2015, 3:54

Cand cineva invata o limba straina,invata sa spuna prostii
si sa injure.Bravo lor !!??
Sunt la o varsta care ar fi ,aproape, contemporana cu „The
Beatles”.In afara de cateva MELODII, mie (MIE) nu mi-au placut
niciodata.Beatles,Ed Suliven si MTV au distrus muzica usoara.
Este o parere personala si,poate,SINGURA.Cu atat mai mult cu
cat ,Beatles au facut parte integranta din cea mai urata genera-
tie de tineret.Bine ca s-a terminat razboiul (inceput de Kenedy)
din Vietnam.
Steven Gerrard este ,probabil,cel mai bun fotbalist din ANGLIA.
Incomparabil mai bun decat David Beckam.Dar multi dintre noi
il luam mai bun pe cel care prezinta moda si are mai multi bani.
Si da si pe la altii,sa-i faca reclama.A fost asa de „buna” reclama,
incat nu si-au dat seama de ridicolul primirii unei sume ,de la o
echipa din SUA ,de 250 milioane dolari(acolo unde se duce si S.
Gerrard. Situatia lui Beckam ,la acea data era de a plati el ceva
sa-l primeasca cineva.Cum au putut sa scorneasca asa ceva?
Articol frumos.Sentimental.

Comentează