Celălalt tip
Manuel Neuer, al treilea în ierarhia timpului nostru, constata amar, dar explicativ că el preferă echipamentul de portar chiloților din alte reclame Precum s-a arătat și într-un îndrăgit serial american de comedie, ori de cîte ori cineva nu știa decît […]
Manuel Neuer, al treilea în ierarhia timpului nostru, constata amar, dar explicativ că el preferă echipamentul de portar chiloților din alte reclame
Precum s-a arătat și într-un îndrăgit serial american de comedie, ori de cîte ori cineva nu știa decît doi dintre cei trei mari tenori ai anilor ’90, ultimul tenor devenea, fără posibilitatea unui recurs, „celălalt tip”. O asemenea nedreptate i se întîmplă și lui Manuel Neuer, obligat să împartă scena cu acest Cristiano Ronaldo poleit cu aur, euforic în acceptarea laurilor, și cu un Leo Messi îndemnat contractual la o clownizare abia temperată.
Cine e Manuel Neuer? Se va afla cîndva despre el mai mult decît cunoaștem acum? S-a născut cu destinul de a ajunge în poarta lui Schalke 04 Gelsenkirchen și nu s-au constatat răzvrătiri însemnate față de cele convenite de la început. Uneori, e adevărat, Manuel Neuer se crede libero sau vreun alt romantic, își părăsește careul, driblează cu nonșalanță, e exact în pasele sale, Miroslav Klose vedea în el un eventual golgeter într-una dintre ligile inferioare ale Germaniei. E, totuși, o opoziție prea blîndă la ceea ce i s-a dat.
Mari portari recenți spun despre Manuel Neuer că a schimbat felul în care oamenii se uită la ultimul dintre cei care stau între o reușită și o ratare. Au dreptate. Manuel Neuer este o răscruce.
La Mondialul din 1958, un bărbat îmbrăcat în negru, fără să fie arbitru, a uimit o lume întreagă. Era pe timpul cînd televiziunea putea să pară încă un miracol. Lev Iașin, în poarta Uniunii Sovietice, avea ceva dintr-un păianjen și altceva dintr-o panteră. Cronicarii nu s-au putut decide, așa că a fost concomitent „Pantera neagră” și „Păianjenul negru”. Cert e că Lev Iașin era prezent în joc și nu era fundaș care să nu îl asculte ca pe un profet. A jucat toată viața la o singură echipă – Dinamo Moscova.
Foarte probabil la fel s-ar fi întîmplat și cu Manuel Neuer și Schalke 04, dacă nu ar fi existat Bayern München – Everestul. Suporterii nu l-au primit bine în Bavaria. I-a răzgîndit repede.
Manuel Neuer a ieșit campion mondial în Brazilia, bate toate recordurile de goluri parate în Bundesliga, are pînă și contract cu cea mai influentă firmă de articole sportive, dar mai mult de a treia treaptă a podiumului nu îi este îngăduit să urce. Manuel Neuer e inteligent, ba chiar și cult. A dovedit-o, culmea!, într-o emisiune de televiziune din Germania. Mai mult, este și generos. Gesturile lui caritabile și acțiunile Fundației sale dedicată copiilor sţnt spectaculoase. Și, orbiți de ceea ce ni se cere să vedem, le ignorăm.
Da, Manuel Neuer e celălalt tip. Nu e nebun ca înaintașii săi dintre buturi. El nu își irosește zestrea de talent, nici măcar nu întîmpină zorii pe tărîmul pierzaniei, iar asfințiturile le petrece îndeobște pe gazon. Manuel Neuer ar fi meritat mai mult: ar fi meritat să trăiască în timpul legendelor de dinainte de legile unice, universale, atotputernice ale departamentelor de marketing.